Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    ÎNȚELEPCIUNEA VERSULUI PE VERTICALĂ DE D.M.GAFTONEANU. Finis coronat opus

    D.M.GAFTONEANU, poetul botoșănean

     

     

     

     

     

     

    Finis coronat opus

    ,,Totul nu e să învingi, totul e să lupți până la capăt.”(proverb englezesc)

     

    …Profund predispus la eternă visare,
    agale plutind ca un ultim străjer,
    cutreier prin Troia, ținutul terestru,
    romantic Tristan ce așteaptă
    venirea prințesei Isolda,
    captiv cavaler, izolat
    în Mega-Abis pe planeta Pământ,
    fâșie fictivă,
    hotar ligament cardinal între Plus Răsărit
    și un Minus Apus,
    aproape de borna virgină,
    reper care taie din Noapte o Zi,
    privindu-mi în zare trecutul-tablou,
    un glob de cristal șlefuit,
    compact, transparent și inert,
    precum cunoscutul gropar
    cu țeasta lui Yorick, nebunul, în mână,
    în fața lui Hamlet, un prinț scandinav,
    (mă-nșel eu, cumva?… superbă-i tirada:
    ,,Stăpâne, privește, aceasta pe umeri i-a stat!”)
    declam cu o voce teatrală
    de bas categoric
    spre semnul heraldic-destin-început,
    simbol trivalent ce marchează
    ca punct de plecare mirific, Izvorul:
    Divin-Arhitect-Peste-Toți,
    despică-ne-n patru ,,a fi”-ul eretic, căci, iată,
    aș vrea să fiu liber,
    încerc, însă, totuși, nu sunt,
    când funii-distanțe imense
    puternic mă strâng,
    desigur, vorbesc figurat,
    de mâini și picioare
    iar mintea îmi zace strivită sub verbul ,,a ști”,
    apoi și-,,a avea” îmi ridică
    obstacole-ziduri,
    canoane din sârmă ghimpată și țepi ascuțiți,
    mai mult de atât,
    dorind să-mi ocup
    extrem de puținul răgaz alocat,
    mi-am zis, chinuit de miraje-tentații,
    mimând evadarea prin spațiul astral,
    să zbor către ceruri ca vechiul Icar,
    un dor ce-mi renaște mereu și mereu
    din norul-furtună de gânduri,
    să trec matematicul prag
    de unde se stinge cu totul lumina solară –
    mă tem că-mi veți spune deschis,
    fatidic consemn, îndoiala
    că nu e nimic de făcut,
    dar încă insist,
    urmându-mi imboldul,
    îndemnul din vorba de aur
    cu ,,dictum”-ul zis într-un ,, factum” concret,
    pe drumul ascet via sacra
    ce leagă un vides-omega de alfacredendo
    sau fulgul din vorbă de fapta-troian,
    eu sper să-ntrevăd unde-i ținta,
    Edenul-Olimp-capitala,
    orașul-minune, celest caput mundi,
    finalul sublim al acestui gigantic traseu…

    ***

     

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. Gruia Cojocaru spune:

      ,,…mintea îmi zace strivită sub verbul ,,a şti”… Formidabil!

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5