Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

ÎNȚELEPCIUNEA VERSULUI PE VERTICALĂ DE D.M.GAFTONEANU. Finis coronat opus

D.M.GAFTONEANU, poetul botoșănean

 

 

 

 

 

 

Finis coronat opus

,,Totul nu e să învingi, totul e să lupți până la capăt.”(proverb englezesc)

 

…Profund predispus la eternă visare,
agale plutind ca un ultim străjer,
cutreier prin Troia, ținutul terestru,
romantic Tristan ce așteaptă
venirea prințesei Isolda,
captiv cavaler, izolat
în Mega-Abis pe planeta Pământ,
fâșie fictivă,
hotar ligament cardinal între Plus Răsărit
și un Minus Apus,
aproape de borna virgină,
reper care taie din Noapte o Zi,
privindu-mi în zare trecutul-tablou,
un glob de cristal șlefuit,
compact, transparent și inert,
precum cunoscutul gropar
cu țeasta lui Yorick, nebunul, în mână,
în fața lui Hamlet, un prinț scandinav,
(mă-nșel eu, cumva?… superbă-i tirada:
,,Stăpâne, privește, aceasta pe umeri i-a stat!”)
declam cu o voce teatrală
de bas categoric
spre semnul heraldic-destin-început,
simbol trivalent ce marchează
ca punct de plecare mirific, Izvorul:
Divin-Arhitect-Peste-Toți,
despică-ne-n patru ,,a fi”-ul eretic, căci, iată,
aș vrea să fiu liber,
încerc, însă, totuși, nu sunt,
când funii-distanțe imense
puternic mă strâng,
desigur, vorbesc figurat,
de mâini și picioare
iar mintea îmi zace strivită sub verbul ,,a ști”,
apoi și-,,a avea” îmi ridică
obstacole-ziduri,
canoane din sârmă ghimpată și țepi ascuțiți,
mai mult de atât,
dorind să-mi ocup
extrem de puținul răgaz alocat,
mi-am zis, chinuit de miraje-tentații,
mimând evadarea prin spațiul astral,
să zbor către ceruri ca vechiul Icar,
un dor ce-mi renaște mereu și mereu
din norul-furtună de gânduri,
să trec matematicul prag
de unde se stinge cu totul lumina solară –
mă tem că-mi veți spune deschis,
fatidic consemn, îndoiala
că nu e nimic de făcut,
dar încă insist,
urmându-mi imboldul,
îndemnul din vorba de aur
cu ,,dictum”-ul zis într-un ,, factum” concret,
pe drumul ascet via sacra
ce leagă un vides-omega de alfacredendo
sau fulgul din vorbă de fapta-troian,
eu sper să-ntrevăd unde-i ținta,
Edenul-Olimp-capitala,
orașul-minune, celest caput mundi,
finalul sublim al acestui gigantic traseu…

***

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Gruia Cojocaru spune:

    ,,…mintea îmi zace strivită sub verbul ,,a şti”… Formidabil!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5