D.M. GAFTONEANU, POETUL BOTOȘANILOR

Spleen

,,Melancolia este fericirea de a fi trist.” (V. Hugo)

…Sub ploaia măruntă de toamnă târzie
cu vreme închisă și rece,
aspid anotimpul tristeții coboară
abrupt, nedorit, schimbător,
avidul tsunami de gânduri amare,
un corpus delicti din cețuri pierdute
se lasă și-afară și-n sufletul meu
iar astăzi cu mult,
mai mult ca oricând,
mă cuprinde
și-l simt cum își poartă
frenetic, sălbatic,
convoaiele-valuri rebele
cu spumele-spasme livide,
văd norii lăsați,
perdele cu falduri de plumb
se scurg monoton printre vârfuri de pomi
singuratici,
hilari, deșirați,
din huma strivită,
tentacule mii, rădăcini
de note-iluzii funebre
în marș enigmatic
mă cheamă departe
pe ton insistent
la locul eternei odihne,
tiranic prolog pentru sumbrul îngheț
cu origini străvechi,
temut ritual, intrarea festivă
prin ușa din spate-n regatul tăcerii depline
la capăt de lume,
de unde s-a rupt prematur
un fir sinuos nevăzut
cu care mergeau
din insula Cretei
spre lumea de taină
în șir indian insolit
Ariadne
pe drumuri-de-vis-labirinturi
ce criptic urmează
un zid chinezesc nesfârșit
și-ncerc în zadar să întreb
despre rostul
acestor bizare neliniști-trăiri
în timp ce ecoul intrus
răspunde retoric sinistru din văi și din grote
iar umbra-i repetă silabic
purtându-i mesajul argotic
spre vârfuri de munte:
a-u-di,
vi-di,
si-le,
tu, pe-reg-ri-nus,
străine, ascultă, privește și taci!

***