Domnule AL.FLORIN ȚENE, președinte al LSR, vă mulțumesc că ați acceptat acest interviu, pornit din curiozitatea multora de a afla cât mai multe despre Ligă, dar și despre  cel care îi păstorește cu succes activitățile , știind că Liga pe 06 sptembrie 2026, sărbătorește 20 de ani de existență în slujba culturii române.

• Domnule Al. Florin Țene, sunteți un om de litere de excepție, scriitor, poet, dramaturg, jurnalist, critic literar, foarte prolific. Când și cum a început povestea dumneavoastră pentru literatură și care a fost drumul de ieri spre azi?
• Al Florin ŢENE: Pe atunci, sub dealurile molcome cu vii ale Drăgăşaniului, locul unde am văzut lumina zilei, nu cunoşteam un adevăr pe care l-a spus monseniorul Vladimir Ghika că: „Omul este una dintre făpturile care se alcătuiesc cel mai încet şi care trec cel mai repede!” Era anul Domnului 1942, luna iunie, 13, când strigătul primului copil al familiei Ion Ţene şi al Ecaterinei, născută Roşianu, ce atunci se năştea, dădea semnalul începerii unei vieţi. Era anul când începea ofensiva lui Montgomery împotriva lui Rommel la El-Alamein, în Egipt. În oraşul Drăgăşani, mai târziu, s-au simţit bombardamentele americane care ţinteau podul de fier de peste Olt. În timpul acela, când sunau sirenele anunţând un nou bombardament, tata şi mama cu mine în braţe, punându-mi pălăria lui tata în cap să mă ferească de soare, fugeau pe Dealul Viilor adăpostindu-se sub umbra viţei de vie. Era perioada când locuiam cu chirie la o rudă pe strada Leuleşti, actualmente Kogălniceanu, vis-à-vis de Liceul Agricol. În curtea acestei şcoli ne jucam până seara târziu când apăreau stelele, iar noi pe uliţă scăpăram cu două pietre alte stele mai mici, întrecându-ne care pietre scapără mai bine şi mai frumos. De acest univers m-am despărţit cu greu. În vara lui 1958 ne-am mutat în casa noastră de pe strada Parcului. Construită de părinţi, pe credit luat de la bancă. Dar din păcate edificiul nu a avut o viaţă prea lungă. În 1978, casa a fost demolată de comunişti pentru a extinde perimetrul unei centrale termice care alimenta blocurile din apropiere. Culmea ironiei, această centrală termică în prezent este dezafectată. Locuitorii blocurilor şi-au instalat centrale de apartament. Învăţând la şcoală că oraşul nostru a fost castrul roman numit Rusidava (situat pe teritoriul actualului cartier Momoteşti) şi că pe sub coasta de la fântâna Bâtca a trecut Drumul lui Traian spre Sarmisegetusa – Rusidava făcând parte din sistemul roman de apărare numit Limes Alutanus – împreună cu prietenul Ilie Vulpe, istoricul de mai târziu, am început să săpăm în diferite locuri pentru a descoperii vestigii romane. Dar, spre dezamăgirea noastră, nu am găsit nimic… Totuşi acea „arheologie infantilă” ne-a folosit la consolidarea unor cunostinţe temeinice despre istoria neamului.: Clasa întâi am făcut-o la Şcoala „Fraţii Nicolaescu”, căreia i se mai spunea „Şcoala din Piaţă”. Prima învăţătoare, doamna Rădulescu, omorâtă de ruşi mai târziu! Apoi, părinţii m-au transferat la Şcoala „Nicolae Bălcescu” unde l-am avut învăţător pe domnul Moreanu. În clasa întâi am avut tăbliţă de gresie pe care scriam. O am şi acum ca amintire. Le-am arătat-o şi nepoţilor pentru a cunoaşte cum se învăţa în acele vremuri… şi cum arăta „laptopul” bunicului lor! Învăţătorii pe care i-am avut erau foarte exigenţi cu noi. Când nu ştiam lecţia ne puneau la colţul clasei în genunchi pe coji de nucă. Şi… astfel învăţam de teamă… nu din conştiinţă! Dar învăţam! La ciclul primar am avut profesor de limba şi literatura română pe domnul Muşulescu. Un bărbat frumos şi exigent. Când nu ştiam lecţia ne trăgea de perciuni, spunând: „Tătarule nu ai învăţat!”. Dovadă că se făcea carte în şcolile primare şi în liceul din Drăgăşani este faptul că mulţi dintre foştii mei colegi de clasă au ajuns mari personalităţi, precum: Radu Vasile, fost prim-ministru al României, Virgil Mazilescu – poet de mare talent, Dumitru Velea – scriitor, Ilie Vulpe -istoric, Mugurel Isărescu, actualul guvernator al Băncii Naţionale, iar mulţi alţii, profesori universitari, cercetători, oameni de ştiinţă… Nu pot să-i uit pe profesorii mei, cei trei „Escu”: Mihăescu, Istocescu şi Popescu, de limba şi literatura română, pe profesoara Preda de matematică… care m-a lăsat corigent în clasa a X-a. Fiind bun la fizică şi chimie, profesorul Cruciachevici mai întotdeauna mă punea, la orele de laborator, să fac experienţele cu care îşi exemplifica lecţiile. Nu pot să uit că am fost eliminat trei zile pentru faptul că am fost găsit citind în clasă romanul „Rusoaica” de Gib I. Mihăescu, care era interzis în acea perioadă. Cartea o împrumutasem de la Ionica, fiica cea mică a autorului, care locuia împreună cu mama dânsei, doamna Elena, fostă Stănescu, pe o stradă adiacentă cu strada Parcului pe care se afla casa noastră. Era perioada când din dorinţa de a ne face cunoscute creaţiile literare am înfiinţat Cenaclul Literar de pe lângă Casa de Cultură. Era anul 1958: După ce a fost recunoscut (reabilitat) Gib I. Mihăescu am botezat cenaclul cu numele acestuia. Tot în acel an, 1958, împreună cu colegii Ilie Vulpe, Nicuşor Bărbulescu şi Liviu Lica, am făcut o gazetă de perete din scânduri, frumos construită cu patru rubrici, intitulată „Gazeta literară drăgăşeneană”, pe care am pus-o pe gardul şcolii chiar la intrare. Era noaptea. La cele patru rubrici am „publicat” poezii şi articole despre activitatea cenaclului pe care-l conduceam. Dimineaţa, înfuriat, directorul Liceului, profesorul Chelărescu, a dat ordin să fie dată jos gazeta noastră, iar pe noi ne-a eliminat trei zile şi apoi am fost criticaţi de mama focului în şedinţele de UTC. Conducând, ca elev în clasa a XI-a, cenaclul literar pe care-l înfiinţasem, am invitat la şedinţele acestuia colegi şi prieteni dragi, iubitori de literatură, precum Dumitru Velea, viitorul dramaturg, eseist, poet (elev în acea vreme la Liceul Agricol din localitate), Constantin Dumitru, ajuns renumit ziarist, Nicolae Cochinescu, procuror în Drăgăşani, viitor membru al Curţii Supreme de Justiţie, poetul Virgil Mazilescu care era deja student la Bucureşti, Ion C. Vasile, tatăl viitorului prim-ministru, profesorul Niţă Popescu, poetul Dumitru Raiciu, profesorul Emil Istocescu şi alţii. Demn de recunoscut este faptul că am avut mare noroc cu dascălii noştrii din acele vremuri, deoarece ne-au pregătit cu dăruire la toate materiile, ne
• Sunteți născut la Drăgășani, (Cetățean de onoare al municipiului), prin ce împrejurări ați devenit un clujean de renume, cu o familie deosebită, complexă și cunoscută. Spuneți-ne câte ceva despre dumneavoastră și despre membrii familiei.
• Al.Florin Țene:
• După facultățile  de română și istorie făcute la Baia Mare și Târgu Mureș am fost professor și director de Cămin Cultural în comuna Tarna Mare județul Maramureș, conform repartiției.unde am funcționat doi ani.După aceea am fost redactor la Stația de Radioficare Drăgășani, ulterior redactor șef al ziarului de șantier ”Lumina de pe Lotru” care apărea pe șantierul construcției hidrocentralei de pe Lotru de la Voineasa.
• Datorită faptului că în anul 1977 casa noastră din Drăgășani a fost demolată, urmare sistematizării orașului, ne-am mutat la Cluj-Napoca.Intre timp am publicat la Editura Litera volumele de poezii”Ochi deschis ”(1974) și ”Fuga Statuiloe ”(1977).Publicând poezii în revistele” Gazeta Literară”. ”Luceafărul ”, ”Argeși ”, ”Ramuri ”, ”Secera și Ciocanul ”,”Scrisul Bănățean ”,”Iașul literar ”etc.
• La Cluj-Napoca am urmat un curs de contabilitate primaă și economie în cadrul facultății de științe economice pentru a putea ocupa un post în cadrul întreprinderii BATMA 12 Cluj.unde am lucrat 20 de ani ca șef serviciu transport și administrație.A fost o perioadă când am frecventam cenaclu TRIBUNA, publicând poezii și cronica cenaclului în revistă.
•  
• Ați publicat  multe cărți. Ați abordat diverse genuri literare. Care este genul care  vă place cel mai mult și credeți că vă reprezintă cel mai bine?
• Al.Florin Țene: Cred că toate genurile, cu toate că am început cu poezia.Însă, eseul îmi dă posibilitatea să lărgesc și să aprofundez ideile pe care doresc să le dezvolt. Romanele pe care le-am scris sunt ferestre deschise spre unele adevăruri din istoria noastră recentă.Prin ele am ajuns la concluzia că oamenii nu trebuie judecați după aparențe, cum spunea Jean de la Fontaine..
• Sunteți părintele fondator al LSR. Ce este și ce a reprezentat aceasta pentru cultura română și pentru dumneavoastră în cei 20 de ani de existență ?
• Al.Florin Țene: Această hotărâre de a înființa Liga Scriitorilor am luato după o bursă primită de la doamna ambasadoare Karen Fog care mi-a oferit o bursă în structurile Uniunii Europene.Acolo am constatat că sunt cinci asociații scriitoricești cu drepturi egale. Venind în țară m-am documentat privind Uniunile Scriitorilor din fostele țări socialiste.Și am constatat că toate s-au desfințat și s-au organizat în mai multe asociații democratice scriitoricești.Numai în România a rămas aceași Uniune Sovietică, pardon, Scriitoricească, înființată pe timpul dictaturii staliniste.Având, totuși, posibilitatea după evenimentele din decembrie 1989, să-și schimbe, măcar, numele.Și să se numească Societatea Scriitorilor români, așa cum a fost înființată în 1910 de Mihai Sadoveanu.
• Prin înființarea Ligii Scriitorilor am urmărit democratizarea mișcării scriitoricești din țara noastră.Prin această organizație încercăm să încurajem talentele, să le promovăm prin cele 20 de reviste pe care filialele noastre le editează.Nu concurând cu Uniunea Scriitorilor ci prin colaborare concurențială.Nu folosin bani publici cum o face Uniunea Scriitorilor și prin fonduri propri.Prin felul acesta degrevăm de eforturi bugetare  Guvernul împovărat de abuzuriile unor personae și instituții.tot prin eforturi propria am fost de mai multe ori în Parlamentul României împreună cu scriitorii Cornelu Leu și Ligia Diaconescu, pe timpul domnului Tăriceanu, de a insista și a susține memoriu nostru în obținerea aprobării sărbătoririi Zilei Limbii Române în 31 august,În anul 2013 am obținut aprobarea Parlamentului, după zeci de audiențe la București cu mulți bani cheltuiți din buzunarul propriu, pentru sărbătorirea Zilei Limbii Române.Din păcate cei doi au urcat la Cer, și  numai Al.Florin Țene a răma Părintele Zilei Limbii Române în viață.
• Povestiți-ne pe scurt ce ați făcut până în decembrie 1989 și după aceea până azi, despre cursul internațional  de jurnalism la care ați fost selecționat de Uniunea Europeană.
• Al.Florin Țene: Până în decembrie 1989, am scris cărți păstrate în sertar, atât la Drăgășani, până în 1978 și la Cluj-Napoca după această dată.Am fost profesor în județul Maramureș, redactor șef la Stația de Radioficare din orașul natal. redactor șef la ziarul de șantier ”Lumina de pe Lotru ”, perioadă când am scris romanul”Chipul din oglindă ”, pe care l-am predat la editura ”Dacia ”, citindul directorul, poetul Al.Căpraru, mi-a spus, textual: „domnule Țene, dacăî îl public intrăm amândoi în pușcărie„. Romanul a apărut în 1997 la Editura Fundației ”I.D. Sîrbu„ din Petroșani. Am fost șef de serviciu la BATMA 38 Drăgășani, secretarul cenaclului TRIBUNA din Cluj, redactor la ”Cetarea culturală ” și la ”Curierul Primăriei” din Cluj, șef serviciu BATMA 12 Cluj de la care m-am pensionat
• LSR concurează cumva Uniunea Scriitorilor? Care este situația și efectivul Ligii la această dată? Ce vă mulțumește și ce vă nemulțumește legat de activitatea acesteia?
• Al.Florin Țene: Sofocle spunea:”Tăcerea este aliata acuzatorului. ”Liga Scriitorilor nu concurează cu nimeni.Își urmărește menirea stipulată în Statut.Am încercat să implementez sentimentul de iubire între confrați.Încurajând talentele din România Profindă și Tainică.Urmân zicerea lui Antoine Laurent Lavoisier, care zicea:”Iubirea este un complex de sentimente nobile care înglobează generozitate,milă și iertare. ”
• Liga Scriitorilor are 40 de filiale, din care 12 în străinătate.Dar, din păcate, nu toate au o activitate activă.Totul depinde de președintele ales al filialelor.Vorba populară”Omul sfințește locul ”se potrivește ca ”mantaua lui Gogol ”, sau ca o mânușe.Nu doresc să evidențiez nici-o filială, pentru a nu jigni pe altele.
• Sunt filiale care editează reviste pe hârtie, altele au siteuri pe internet, lansează cărți, în colaborare cu alte intituții culturale și cu Uniunea Scriitorilor. Sau organizează concursuri literare dotate cu premi.E o filială din Drăgășani care organizează  ”tabere de creație„ sau „caravana culturii„ în colaborare cu Ministerul Culturii.Din păcate sunt filiale care au puține sau de loc activități.În aceste condiții o parte din conducerea Ligii Scriitorilor s-au deplasat în localitățile respective să le sprijine și să le îndrumeze.
• Vorbiți-ne puțin despre filialele Ligii din țară și străinătate, despre activitățile și revistele editate de acestea.
• Al.Florin Țene:Cele mai active filială din străinătate sunt cele din Canada și Spania.Filiala din Canada condusă de talentata scriitoare Mihaela CD, și Johnny Ciatloș-Deak care editează antologii,organizează  spectacole de poezii și editează cărți ale autorilor români care sunt distribuite în diasporă și în țară.Remarcă pe scriitorul matematician Florentin Smarandache din SUA, dar filiala din Spania are activități și editează revista ”Spania literară ” sub egida Casa română de Cutură etc.
• Cu toate încercările, demersurile și eforturile făcute, de ce credeți că Ministerul Culturii, nu a aprobat cererea LSR de a i se acorda titlul de,, Asociație de utilitate publică”, cunoscând celelalte aprobări făcute altor asociații?
• Al.Florin Țene:Există o inerție în structurile statului, datorită mentalității implementată de dictatura comunistă. Cu cât sunt mai puține organizații în același domeniu cu atât mai bine se post controla.
• Sunteți președintele LSR, membru al Acdemiei Româno-Americane, directorul revistei Agora Literară, publicație centrală a Ligii, președintele cenaclului ,, AL. Florin Țene”, cu ce zestre, planuri de viitor și speranțe vă gândiți la ziua de mâine? 
• Al.Florin Țene:În primul rând să fiu sănătos.Este principala problemă la vârsta mea de”înțelept matusalemic.”cum m-a numit un confrate mai tânăr.
• Doresc să continuăm cu activitățile cenaclului”Artur Silvestri ”, în colaborare cu filialele noastre din țară. Să organizăm Ziua Limbii Române, al cărui părinte în viață sunt în colaborare cu unele filiale ale Ligii și să public cele 3 romane pe care le am scrise: ”Anotimpurile poetului ”vol.I și II, inclusiv ”Drama unor discuții ”.
• Vă mulțumesc pentru acest interviu interesant. Ce mesaj aveți pentru membrii LSR din țară și de pretutindeni?
• Al.Vlorin Țene: Dragi colegi vă dores în primul rând sănătate și putere de muncă.Vă sfătuiesc: și vă mărturisesc, din experiența mea începută de la vârsta de 14 ani, că nu datul din coate, înlăturând un alt coleg, veți reuși să înaintați în ierarhia efemeră a valorilor convenționale. Aceste valori le v-a ierarhiza timpul, istoria și Dumnezeu.Fiți buni, înțelegători, studiați, și scrieți.
• Gavril Moisa