Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
ÎNTR-O DIMINEAȚĂ
Dimineața își ridică cortina de stele,
În văzduh plutește o adâncă tăcere,
Timpul ca o șopârlă se strecoară
Printre firele proaspete de iarbă.
.
Secundele își lasă hainele pufoase
În ceasornicele cu multe ace,
Aleargă pe străzile efemere
Ca să macine anii în buldozere.
.
Coloane vinete de fum se ridicau,
Zorii dimineții înflăcărate le tăiau,
Turme de oi pe pajiști imense pășteau,
Păzite de ciobani care-n bețe se rezemau.
.
Din depărtări apăru un chip frumos de fată,
O mlădiță cu chipul alb, înaltă,
Cu părul lung ce cădea în părți pe sâni
Și cu fața albă ca o petală de crini.
.
Cu ochii-n tainica pulbere a lunii visa,
Acordurile unei melodii asculta,
Acorduri ce tremurau în liniștea naturii
Și se împânzeau în toate colțurile lumii.
Și se împânzeau în toate colțurile lumii.
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania