Privesc livada cu pomi,
cireşii zburând,
cerul cu stelele lor împânzind
gata-gata să cadă
în amiaza albastră.
Privesc merii înfloriţi
străjuind
ca nişte lumânări la cununia cerului
cu cântecul de ciocârlii
de prin iarba mătăsoasă smălţuită de păpădii.
Bobiţele rozalii ale piersicului îmi zâmbesc,
şi mă bucur când un buchet de gingaşe flori diafane primesc.
Desluşesc bulgării zarzărului
cu mătase albă învelit
ce mângâie norii amiezii până la zenit.
Privesc grădina cu flori
într-un vacarm de culori
şi mă minunez de potopul de flori
cu miresme crude şi dulci,
ce-şi strecoară parfumul printre uluci.
Privesc narcisele nedreptăţite
de ploaia umedă şi răcoroasă,
plecându-şi petalele de mătase
ca nişte doamne ofensate
şi mereu supărate,
ciuboţica-cucului în mantalele ei pastilate
îşi întinde frunzele catifelate
şi-şi umple cupele florilor
cu stropi de ploi curate,
turnuleţele apar ca nişte degete inelare
prin buchetul de frunze tubulare,
brebenocul cu frunzele lucioase
de ploi reci spălate
îşi înfige din loc în loc
rădăcinile adiacente
ca nişte fire de aţă albă.
E primăvara când viaţa e-tot şi-n toate,
speranţele peste tot vor străbate,
nu va mai fi între noi
ură şi război,
ne-ar fi doar de-ajuns,o pajişte cu soare
şi nicidecum averi şi războaie.
Similare