Între speranță și-ntuneric
.
S-a lăsat întunericul între noi,
Iar noaptea doarme-n ochii tăi.
Oamenii-și caută speranța-n noroi,
Au pierdut-o prin ale uitării văi…
.
Pădurea se-apleacă în sicrie
Pentru lumina ce scânteia văpăi
Peste-al nostru neam, vrând acum a scrie
Istoria doar cu umbre, pe șubrede căi.
.
Religii vechi, religii noi, pe-un piedestal
Oarba lume tot le urcă,
Clădind mereu mentalul vegetal
Și cu minciuni, adevăru-l spurcă…
.
În acest timp, credința ancestrală –
Sărmană copilă cu privire astrală,
Șade-n întuneric ghemuită,
Crezând că-i uitării sortită…
.
De-ați avea simțire-n sânge
Pentru neam și pentru glie
Nu ați vinde tot regatul pe poftele nătânge,
Nu v-ați lepăda credința sub străină prăvălie!
.
S-a lăsat întunericul între noi,
Iar noaptea doarme-n ochii tăi.
Oamenii-și caută speranța-n noroi,
Au pierdut-o prin ale uitării văi…