Ioan Măric, la Botoşani

 Autor, Steliana Băltuță

Vineri, 17 decembrie 2010, la Galeriile de Artă ,,Ştefan Luchian”, ora 13.30, s-a deschis expoziţia de pictură Ioan Măric, în cadrul acţiunilor culturale iniţiate de Primăria Municipiului Botoşani, Consiliul Judeţean, Muzeul Judeţean, Centrul Judeţean de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale. Expoziţia a fost deschisă de către managerul Muzeului, prof. Lucica Pârvan, care a prezentat personalitatea artistului, urmată de susţinerea alocuţiunilor de către viceprimarul Cătălin Alexa şi pictorul Ioan Măric.

Momentul artistic a fost punctat de un program muzical (de colinde şi un trio de instrumentişti).

La deschidere au participat vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Cătălina Lupaşcu, reprezentanţi ai Primăriei şi publicul iubitor de artă.

Sub titlul ,,Naive obiceiuri de iarnă…..”, expoziţia, programată pentru perioada 17-28 decembrie 2010, a continuat să rămână pe simeze până pe 12 ianuarie 2011.

Autorul, Ioan Măric, s-a născut în 12 octombrie 1945 în satul Luncani, comuna Mărgineni, judeţul Bacău. Înclinaţia către pictură ivită încă din anii copilăriei, l-a condus mai târziu către cursurile Liceului de Arte, unde l-a avut profesor pe Gheorghe Velea şi către cursurile Şcolii Populare de Artă din Bacău, unde a făcut 3 ani de grafică şi 3 ani de pictură cu Ilie Boca, profesor şi recunoscut artist plastic.

Pasiunea pentru artă şi sutele de expoziţii colective şi personale i-au adus lui Ioan Măric recunoaşterea, primind diferite diplome, distincţii, premii, medalii, dar şi calitatea de membru al Academiei Artelor Tradiţionale din Sibiu, al ,,Association Culturelle et Amicale Roumain din Strassbourg” (ACAR) şi al ,,La Maison Culturelle belgo- roumaine”.

Pictorul vorbeşte cu plăcere despre aprecierile aduse artei sale:

• Premiul III la Salonul Internaţional de Artă Naivă Bucureşti.
• Medalii de aur – la Veneţia în 1973, Lugano 1974, Viaregal 1976.
• Laureat între 1970-2007 la Festivalurile de artă naivă.
• Premiul Special al Uniunii Artiştilor Plastici (UAP), 1991.
• Laureat în 1999, 2003, 2005, 2007 la Salonul Internaţional de Artă Naivă Bucureşti.
• Diplomă de onoare la Bruxelles – Parlamentul European, 2007.
• Diplomă de excelenţă a Parlamentului European în 2008.
• A primit recunoaşterea de Cetăţean de Onoare al Comunei Mărgineni, al Municipiului şi Judeţului Bacău.

În anul 2009, la Bruxelles, în Parlamentul Europei, au deschis expoziţie 70 de pictori naivi din 17 ţări, cu 600 de lucrări.

Despre participarea sa în acest cadru, Ioan Măric spune:

Eu m-am prezentat cu lucrări inspirate din viaţa satului, adunate sub titlul ,,Să străluce Ioane” (o vorbă a bunicului ce înseamnă ,,să străluceşti Ioane”). Şi alte ţări au tradiţii frumoase, dar ale noastre parcă le întrec pe toate. Noi luptăm să ducem imaginea satului românesc în lume să nu se piardă tradiţia.

Ce contează este să fii autentic, original, să ai stilul tău. Când îmi întind lucrările în expoziţie, parcă sunt un covor, un sat întreg, în care, fiecare lucrare e o scenă. Harul
s-a ţinut de mine.

În Luncani (satul naşterii pictorului), părintele Vasile Gânju i-a făcut o expoziţie din sat până la biserică, punând tablourile pe garduri, până la biserica de lemn cu hramul ,,Vovidenia” (,,Intrarea Maicii Domnului în Biserică”), monument de arhitectură veche de secol XVIII.

Despre compoziţiile sale, pictorul Ioan Măric afirmă că: ,,Personajele pictate sunt eu şi toată acţiunea este distractivă”.

Cel mai mare tablou pe care l-a pictat, a durat 7 ani. Având ca temă ,,Naşterea Domnului”, lucrarea are 10 m x 3,30 m şi este expusă la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Bacău. N-a moştenit de la nimeni din familie talentul artistic. Tata a spus că nu-l face nici popă, nici doctor, dar de pictor n-a spus. Alături îi stă soţia Niculina, care este ,,şefa” aşa cum îi place pictorului să-i spună.

În Galeriile de Artă ,,Ştefan Luchian”, Ioan Măric vine pentru prima dată cu o expoziţie personală. Prezenţa sa şi a altor colegi de breaslă din ţară după anul 2000 în expoziţii la Botoşani i se datorează referentului etnograf, prof. Margareta Mihalache, de la Centrul Judeţean de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale.

Cele 127 de tablouri, care se află şi în ianuarie 2011 în galeria botoşăneană, au teme diverse din viaţa satului, surprinzând o multitudine de personaje care acoperă aproape întreaga suprafaţă a pânzei în armonii de culori vii.

Ceea ce este specific lui Ioan Măric în compoziţii este detaliul pe fiecare portret al personajelor sale, cu expresii ale feţei care exprimă starea sufletească a fiecăruia din cei care participă la acţiune. Este o împletire a năravurilor, a veseliei, a obiceiurilor.

Autorul pictează, descriind parcă în detaliu, imaginea locurilor pe care le face cunoscute privitorilor (drumul către casă, biserica, poarta de intrare în curte, bâlciul de pe ,,tăpşanul” satului, curtea unde se desfăşoară pârlitul porcului).

Cu mult umor surprinde în tablou, cum la ,,scălduşca” noului născut apar pictate abia vizibil o paletă, un penson, un creion, în timp ce în spate ,,Ursitoarele” ţin în mâini coasa, furca, grebla, ce pot fi văzute de la mare distanţă. Sugestivă este lucrarea ,,Povestea ochilor”, în care pot fi regăsite ziceri populare cum ar fi ,,ochi căprui, fură inima oricui, ,,ochii verzi niciodată să nu-i crezi” , ,,ochi albaştri ca la broaşte” sau trimiteri către ochiul lui Dumnezeu, ochiul soacrei, ochiul de apă, ochiul de geam.

Sunt acestea, doar câteva sublinieri despre lucrările expuse la Galeriile de Artă, lucrări în care Ioan Măric sintetizează partea comică a tuturor momentelor din viaţă, chiar şi a celor de trecere către ,,lumea de dincolo”, când omul devine ,,oale şi ulcele”.

Pe lângă recunoaşterea unanimă a valorii artistice, dar şi a calităţilor sale personale, pe lângă lucrările aflate în colecţia sa şi a celor aflate în colecţii muzeale, dar şi în colecţii particulare din peste 20 ţări de pe toate continentele, pictorului i-au apărut de sub tiparul Editurii Vicovia Bacău şi două albume, primul în anul 2008 şi al doilea în anul 2010, în condiţii grafice excelente, încununându-i astfel munca depusă pe tărâmul picturii.

Dacă ne referim la expoziţia aflată pe simezele galeriei botoşănene, şi pe care am prezentat-o, putem spune că este în această expoziţie, poezie, poveste, umor, veselie, este artă şi chiar dacă este numită naivă, ea surprinde în armonii de culoare, viaţa satului tradiţional românesc, fiind o încântare pentru publicul vizitator, pe care Ioan Măric de la Bacău l-a cucerit.