peste seară în amurg
toate ceasurile curg
și miracolul se miră
de farmec de lună plină,
îmbrăcată în veșmânt
și-nvelită în descânt
dar natura totuși plânge
c-am închis graiul în sânge,
și-n tăcerile din noi
joacă șarpele în doi,
cade viața în albastru,
și se mută pe alt astru,
și-n acestă dulce clipă
pare totul o risipă
și mă culc ca să adorm
peste punțile de somn,
și vin vise peste vise
cu ferestrele închise,
vin mereu pe îndelete
când repezi și când încete,
răscolindu-mi lumile
cu toate postumile,
au știut demult poeții
ce mister ascund ei vieții,
liniște și totu-i mut
exilați în absolut.
vineri, 18 august 2017
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania