Ion IONESCU – BUCOVU

teiul în mai

În teiul sfânt mi-am îngropat destinul
Ca să respir mireasma florii dulci,
În mai când legănat în vise-adorm
Tot mângâiat de-o mână dragă-n somn.

Nu mă vizitează nicio stea căzătoare,
Vin vise dulci ce-mi împetesc cărarea,
Adesea mă visez în Ursa Mare,
Sau străbătând c-o lotcă toată marea.

Se năruie ceru-n dangăt de clopot,
Îngeri albaștri se retrag în pustiu,
Mistica lună se lasă pe crengi înflorite,
Mă simt în natură un mort încă viu.

Degeaba umblă prin suflet o spaimă,
O spaimă ascunsă discret în păcat,
Dulcea-mpăcare mă cheamă aproape,
Acolo unde liturgice clopote bat.

E-o seară fantastică ca o dulce povară,
Teiul își scutură floarea peste mine,
Prin cerul ca hlaminda -n primăvară
Presară dulci confetti de stamine…

miercuri, 3 mai 2017