Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Ion Minulescu sau ,,Romanța celui care s-a întors’’

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141), Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Ion Minulescu sau ,,Romanța celui care s-a întors’’

Primit pentru publicare: 08 Sept. 2020
Autor: Mircea DAROȘI, Bistrița     
Publicat: 09 Sept.  2020

© Mircea Daroși, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Ion Minulescu sau ,,Romanța celui care s-a întors’’

 

Interesat de viețile unor personalități importante din istoria literaturii române, Alexandru Florin Țene promovează modelul monografiei romanţate, construindu-şi propriul său proiect. Conceptul nu este ceva  nou în lumea editorială, ci o formă  prin care personalitatea evocată devine personaj principal de roman. În cele patru volume realizate în ultima vreme, Al. Florin Țene  ne aduce în prim plan pe scriitorii Gib Mihăescu, Alexandru Macedonski, Radu Gyr și Ion Minulescu. Împătimit de actul cercetării biografice, el este un foarte bun cunoscător al literaturii române, dar și un talentat scriitor, ,,complex și nuanțat ”, care își înnobilează munca cu fiecare carte scrisă şi publicată, recuperând  în special valorile culturale rămase într-un con de umbră. Mergând pe urmele lui Ion Minulescu, scriitorul clujean reușește să ofere cititorului posibilitatea să găsească detalii reale asupra vieții poetului, dar totodată să dea frâu liber fanteziei, acolo unde biografia nu reușește să desăvârșească lucrurile nesigure. Pe soclul realității trăite de acest personaj, el construiește o poveste pe care o trece prin filtrul simțirii sale. Nimic din ceea ce este firesc și inedit din viața lui Ion Minulescu, nu îi scapă. Poetul este înfățișat ca un om supus destinului său, cu performanțele, dar și cu neîmplinirile vieții, cu ciudățeniile, extravaganțele și viciile sale. La fel ca și personajele celorlalte biografii romanțate, Al. Florin Țene îl redescoperă pe  Ion Minulescu, îi creionează cu abilitate portretul, din care aflăm că era un nostalgic și enigmatic, dar și un sentimental notoriu, pentru care femeia a reprezentat încă din primii ani ai tinereții o mare iubire.  El nu își propune să abordeze din punct de vedere critic opera poetului, ci se oprește asupra vieții lui particulare, însă nu uită să spună că a avut mulți admiratori, dar și detractori.

Cartea pune în valoare toate informațiile pe care biograful vrea să le aducă la cunoștința cititorului. Se îndepărtează cât mai mult de stilul academic, respectând însă şi unele rigori ştiinţifice, precum trimiterile bibliografice,  iar prin talent  se apropie de literatură, de această formă sensibilă a romanului biografic. Prin ficțiune, nu se abate de la reperele cunoscute ale vieții acestei personalități, se documentează temeinic și interpretează datele culese din biblioteci, arhive sau alte instituții de specialitate și, mai ales,  studiază foarte atent întreaga operă minulesciană. A călătorit mult pentru a cunoaște locurile natale ale poetului, a stat de vorbă cu oamenii mai în vârstă și s-a folosit chiar și de informațiile primite de la Claudia Millian,  soția poetului, pe care a vizitat-o în tinerețe, când nici nu se gândea că va întreprinde cândva un asemenea demers. Căutând urmele lui Ion Minulescu,  Al. Florin Țene face apel la informațiile unor scriitori cunoscuți, care și-au interferat viața cu cea a poetului (Eugen Lovinescu, George Călinescu, Beniamin Fundoianu ș.a). Din cărțile lor și din documentele de epocă împrumută ,,concepte, limbaj, atmosferă ” și alte elemente care dau cărții un farmec aparte. Cititorul are posibilitatea să savureze stilul personal al autorului care, îmbrăcând o viață în poveste, își lasă amprenta inconfundabilă asupra textului. Ajuns la cea de-a patra carte de acest fel,  Al.Fl. Țene are deja o experiență remarcabilă în domeniu, o capacitate de sinteză bine așezată și o judicioasă relevare și îmbinare a elementului biografic major cu cel mărunt, dar semnificativ. Discursul său narativ este plăcut și atractiv, provoacă interes pentru oricare cititor. Există o lejeritate cu care autorul povestește toate întâmplările, lejeritate care trebuie pusă  pe seama stilului, a limbajului și a unei structuri morfosintactice bine închegate. Narațiunea alternează cu informaţiile despre instituții publice, evenimente istorice și culturale, întâlniri cu oameni de litere, artiști de seamă din țară și de peste hotare și ne introduce în epoca și mediul social în care a trăit și creat îndrăgitul poet al romanțelor. Nu lipsesc nici versurile minulesciene şi  descrierile peisagistice, care încununează conținutul lucrării.

Cartea apărută la Editura ,,Napoca Nova”în 2018 cuprinde două părți, cu opt capitole extinse pe 350 de pagini, în care scriitorul ne prezintă în mod progresiv viața lui Ion Minulescu. Titlul cărții, dar și denumirea fiecărui capitol sugerează metaforic semnificația operei sale : ,,Romanțe pentru mai târziu ”. Prima parte se deschide cu titlul ,,Din când în când, mă urc pe deal, spre soare”, unde autorul ne prezintă familia Minulescu, atmosfera Bucureștiului de altădată și nașterea (6 ianuarie 1881) celui care va deveni poetul Ion Minulescu. Urmează apoi emoțiile anilor de școală, descrise în capitolul II ,,Mă doare tinerețea mea de ieri, cu rustica și vesela trivale ”, cu povestea lui ciudată despre felul în care a rămas corigent la limba română, poveste care va constitui subiectul cărții sale de mai târziu. Următoarele capitole se referă la perioada petrecută la pensionul din București, apoi plecarea la Paris pentru a studia Dreptul, unde ia contact cu viața culturală parisiană, ca după patru ani să se întoarcă acasă ca poet cu un suflu nou în literatură. Căsătoria lui cu Claudia Emilian, artist plastic de mare valoare, refugiul în Moldova în timpul primului război mondial, întoarcerea cuplului la București, dramaticele zile de bombardament asupra Bucureștiului din 1944 și ,,călătoria sa spre stele ” (11 aprilie 1944), sunt momentele care încheie acest periplu spiritual al vieții lui Ion Minulescu. Cartea e o adevărată provocare de cunoaștere și lecție de viață pentru cititori, spune Ben Todică în postfața lucrării. Citind-o, mulți îl vor recunoaște dintr-o altă perspectivă, îi vor recunoaște meritele și îl vor iubi sincer pe Ion Minulescu. Cu aceleași simțăminte și cu aleasă bucurie și satisfacție, îi spun domnului Al. Florin Țene că, i-am citit cărțile cu mare plăcere și am reflectat asupra lor, considerându-le atât de necesare pentru recuperarea valorilor noastre naționale.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.626 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5