Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    IONUȚ CARAGEA, O NOUĂ RECUNOAȘTERE INTERNAȚIONALĂ

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
    V-ați iubit vreodată țara?
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    IONUȚ CARAGEA, O NOUĂ RECUNOAȘTERE INTERNAȚIONALĂ

    Primit pentru publicare: 26 Ian. 2020
    Autor: Florin MEȘCA
    Publicat: 27 Ian. 2020
    © Florin Meșca© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    IONUȚ CARAGEA
    O NOUĂ RECUNOAȘTERE INTERNAȚIONALĂ

    Motto: „Nimeni nu e profet în țara sa”

    Poetului Ionuț Caragea i-a fost recunoscută din nou valoarea de către confrații francezi, prin atribuirea premiului MOMPEZAT 2019 (vezi Roger Mompezat), de către Societatea Poeților Francezi (Société des Poètes Français), pentru volumul “J’habite la maison aux fenêtres fermées”, publicat la Editura Stellamaris din Brest (https://editionsstellamaris.blogspot.com/2019/09/jhabite-la-maison-aux-fenetres-fermees.html).

    Originalitatea noului volum poate fi intuită încă din start, dacă ne gândim doar la înțelesurile de dincolo de titlu: „Locuiesc în casa cu ferestrele închise”. Două medii, unul limitat de niște pereți reci de beton, celălalt… având ca „limită” doar imensitatea cerului, separate de un perete transparent – fereastra – dar… de netrecut. Ce să fie dincolo? Cum ajung acolo? – pare a se întreba poetul din închistarea spațiului limitat în care se află. Să fie mânat de obișnuitele dorințe pământene sau de chemările altor dimensiuni? Poate de… amândouă? Dar… chiar își dorește el să treacă granița? Dacă una din lumile de „dincolo” l-a dezamăgit cîndva și acum preferă „arestul” autoimpus până la o nouă deschidere de „fereastră”? Nu cumva, din inconștient, primește semnalele de alertă asupra unui mediu ostil, mincinos?

    Doar deschizând toate „ferestrele” volumului, cred c-am putea afla răspunsurile la care a ajuns autorul. Cu siguranță, nu este vorba (doar) de o casă în sens fizic, autorul, fire complexă (poate, complicată, ar sugera unii) fiind, regăsindu-se, de multă vreme, în solitudinea propriei ființe spirituale (cealaltă casă).

    Ionuț Caragea, atent cu cititorii săi, a deschis, în mai multe rânduri, câte o „fereastră” spre poemele cuprinse în volum, în varianta originală, cea franceză, dar alăturându-le și varianta din limba maternă. Iată un exemplu:

    „Lada de zestre”

    eu trag după mine o umbră
    o ladă de zestre
    plină cu gânduri
    din lumea în care trăiam
    înainte să vin pe pământ

    nu pot zbura
    fiindcă lada e grea
    pot doar scoate din ea
    gândul care devine cuvânt
    şi-atunci reuşesc să fac
    un mic pas înainte

    şi tot încerc… şi tot încerc
    să scot toate gândurile
    pentru a fi uşor ca o pasăre
    dar oricâte gânduri aş scoate
    lada continuă să fie grea
    şi-atunci îmi vine să urlu:

    nu era destul să fiu un Sisif
    care-şi împinge inima
    pe dealul înălţării?
    de ce mai trebuie
    să trag după mine
    şi lada de zestre
    plină cu gânduri?

    iar pasărea
    pe limba ei păsărească
    îmi răspunde:

    şi eu aş vrea să fiu un înger
    dar când ajung prea sus
    îmi cad penele
    îmi îngheaţă ochii
    şi nu mai pot să respir

    tu poţi, cel puţin, să scrii
    cu penele mele
    tu poţi, cel puţin, să vezi
    dincolo de nori…

     „Le trousseau”

    je traîne après moi une ombre
    un trousseau débordant de pensées
    venues du monde où je vivais
    avant que je m’incarne

    le vol m’est impossible
    car le trousseau pèse lourd
    tout ce que je peux faire c’est enlever
    une par une les pensées
    qui deviennent mots
    ainsi j’arrive à avancer
    un pas, un petit pas à la fois

    je m’efforce encore et encore
    pour enlever toutes mes pensées
    que je sois léger tel un oiseau
    toutefois le trousseau reste pesant
    et je crie d’impuissance:

    n’était-ce assez d’être Sisyphe
    poussant son coeur
    en haut de la colline ?
    pourquoi faut-il encore traîner
    ce trousseau débordant de pensées ?

    dans sa langue
    l’oiseau me répond:

    comme j’aimerais moi aussi
    être un ange !
    mais quand mes ailes
    me portent trop haut
    hélas, je perds mes plumes
    mes yeux se font de glace
    et je perds mon souffle

    pendant que toi au moins
    tu peux écrire de mes plumes
    toi au moins tu peux voir
    au-delà des nuages…

    Câteva idei se extrag din acest poem. În primul rând, „transcendența”, de care este conștient:
    eu trag după mine o umbră
    o ladă de zestre
    plină cu gânduri
    din lumea în care trăiam
    înainte să vin pe pământ

    Intră și „lada de zestre” („umbra”) în simbolistica transcendenței: înzestrarea cu care a fost trimis. E dornic de zbor (spiritual vorbind), dar „lada de zestre”, plină de gânduri ce se cer a fi trasformate în cuvinte… îi taie din avânt. Tinde spre perfecțiune:
    nu era destul să fiu un Sisif
    care-şi împinge inima
    pe dealul înălţării?

    Pasărea, creația pentru care zborul nu are secrete, îl invidiază:
    tu poţi, cel puţin, să scrii
    cu penele mele
    tu poţi, cel puţin, să vezi
    dincolo de nori…

    „Tu poți, cel puțin, să vezi/dincolo de nori…” Da, așa îl percep și eu pe Ionuț Caragea: ca „văzând dincolo de nori”.

    Fiecare individ, om simplu sau marcat de geniu, se însoțește, în timpul pasajului prin viață, de o poveste. O poveste cu bune și rele, cu realizări și eșecuri, o poveste care, ne-am dori, să se îndrepte, într-un final, spre atingerea sublimului. Că nu este întotdeauna posibil…
    Povestea de azi, o poveste adevărată, este despre un poet valoros – Ionuț Caragea – care a primit o nouă recunoaștere internațională: Premiul MOMPEZAT pentru poezie pe 2019, premiu oferit de Societatea Poeților Francezi pentru volumul “J’habite la maison aux fenêtres fermées”.

    Important: pe lista câștigătorilor se mai află o scriitoare română, Sonia Elvireanu, care a fost premiată pentru volumul „Le Souffle du Ciel”.

    Calde și sincere felicitări, Ionuț Caragea!
    Calde felicitări tuturor laureaților!

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. Luminita Pirvu spune:

      Felicitari domnului Caragea pentru recunoasterea valorilor sale !

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5