Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Ionuţ Caragea – volumul ,,Cer fără scări/Ciel sans escalier”, editura eLiteratura, Bucureşti, 2014

    Primit pentru publicare: 15 ian.2015.
    Autor: Adrian Dinu RACHIERU.

    Publicat: 16 ian.2015

    CUVÂNT DE ÎNSOŢIRE

    Ionuţ Caragea – volumul Cer fără scări/Ciel sans escalier

    Editura eLiteratura, Bucureşti, 2014

     

    Reîntors acasă, prolificul şi provocatorul Ionuţ Caragea, un literat atipic, dezlănţuit într-o abundentă producţie (versuri, aforisme, eseistică, proză SF) vrea să rescrie lumea. Descoperă, îngrijorat, că „este atâta poezie în jurul meu / încât niciodată nu voi avea timp să o scriu”; în plus, mintea este „trădătoare de suflet” şi, cu fiecare cuvânt încredinţat cimitirului alb, pierde câte „o picătură de viaţă”. În fond, „extremistul” Ionuţ Caragea refuză cuvintele-decoraţii, ştie că moartea este o „prezenţă invizibilă / care ne locuieşte în fiecare clipă”; nu-i înţelege pe cei care, temători, nu sunt capabili de a dărui, oblojind suferinţa din jur. „Născut” pe Google, cum ne anunţa într-un mai vechi volum (editura Stef, Iaşi, 2007), poetul caută, cu o cucernicie sinceră, locul spovedaniei. Şi în Cer fără scări / Ciel sans escalier (eLiteratura, 2014), împătimitul navigator, trudind la un „piedestal de cuvinte”, caută mirificul lumii, nu fericirea-cobai. Şi nici mizerabilismul din jur. Veritabil „atlet al poeziei”, cum îl vedea Jacques Bouchard, un „bard cosmic liber”, ghidat de orgoliu, cum îl definea rafinatul Ştefan Borbély într-o densă prefaţă, Ionuţ Caragea se (ne) întreabă: „şi dacă pică serverul mai sunt poet”? (v. Disconnect). Evident, Ionuţ Caragea este un poet autentic, urmând a fi „redescoperit”. Chiar dacă „realitatea virtuală”, aplatizând relieful axiologic, e locuită de cohorte de nechemaţi, doritori să circule, lăsând biete urme scriptice destinate „coşului”. Or, pentru Ionuţ Caragea poezia este „o trecere de pietoni / între viaţă şi moarte” (splendid spus!). Iar dedicaţiile sale lirice, dobândind un înţeles soteriologic (cf. Ştefan Borbély), nu lasă loc echivocului: „Dumnezeu locuieşte la ultimul etaj / într-un cer fără scări”

     *

    Dintr-un singur gând

    este atâta poezie în jurul meu
    încât niciodată nu voi avea timp să o scriu
    tot ce văd, tot ce ating
    sunt cuvinte pline de viaţă
    iar foaia de hârtie
    este cimitirul alb
    în care îmi îngrop deseori
    amintirile
    este atâta poezie în jurul meu
    încât pixul se împotriveşte să scrie
    trebuie să moară ceva în mine
    trebuie să pierd ceva la care
    am ţinut foarte mult
    voi ucide întreaga lume
    dintr-un singur gând
    îmi va curge o singură lacrimă
    este atâta moarte în jurul meu
    şi atât de multă viaţă
    în această poezie!

     

     

     

     

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. D.M. Gaftoneanu spune:

      ,,…este atâta moarte în jurul meu/şi atât de multă viaţă/în această poezie!”

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5