Primit pentru publicare: 23 Ian. 2022
Autor: Ionuț ȚENE
Editor: Ion Istrate
© Ionuț Țene, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)

Numele Napoca dat Clujului are o origine antică, nu ceauşistă. E adevărat că decretul de adăugare a numelui Napoca pentru Cluj s-a emis pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, dar a fost rezultatul unui proces istoriografic organic, care s-a impus în urma analizei, cercetării şi concluziei istoricilor români ai epocii, dar și al miliardarului, cu afinități protocroniste, Iosif Constanti Drăgan. Oare cine l-a influențat pe Nicolae Ceaușescu să adauge numele dacic Napoca la denumirea Clujului? Prima aşezare importantă a fost întemeiată de daci. Iar prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a menționat aici una dintre cele mai însemnate localități din Dacia preromană, cu numele Napuca. Istoricul clujean Dumitru Protase a publicat o excelentă carte “Autohtonii în Dacia” (1980, Editura Științifică și Enciclopedică), ce aduce noi dovezi privind denumirea Napuca a așezării de la poalele Feleacului. La scurt timp după cuceririle romane din 101-102 şi 105-106, Napuca a fost distrusă, spre a se fonda o nouă aşezare urbană (civitas) Napoca, pe malul drept al râului Samus. Aşezarea a fost fondată în 124 d.Hr. sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca. Nicolae Ceauşescu, ascultător față de consilieri istorici competenți şi interesat să fie perceput ca un ”rege dac şi domnitor medieval”, emite Decretul 194 din 18 octombrie 1974 (Decretul 194/1974) privind atribuirea denumirii Cluj-Napoca municipiului Cluj) publicat in Buletinul Oficial 125 din 18 octombrie 1974 (B. Of. 125/1974). Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Nicolae Ceauşescu şi publicat în Buletinul Oficial al RSR din 18 octombrie 1974, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, “pentru a eterniza denumirea acestei străvechi aşezări – mărturie a vechimii şi continuităţii poporului român pe aceste meleaguri.” Nicolae Ceauşescu a acordat totodată ordinul “Steaua Republicii Socialiste România” clasa I municipiului Cluj-Napoca, “dînd o înalta apreciere contribuţiei aduse de cetăţenii municipiului Cluj de-a lungul veacurilor la lupta întregului popor pentru libertate şi progres social şi la înfăptuirea politicii partidului şi statului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră.” Decretul a rămas în vigoare până astăzi. Alături de Cluj, care a primit noul botez de Cluj-Napoca şi municipiului Turnu Severin i-a fost adăugată vechea denumire romană de Drobeta.

S-a păstrat în arhive discuția din cadrul conducerii PCR privind schimbarea numelui orașului Cluj, prin atribuirea denumirii Napoca, de extracție dacică din cuvântul Napuca. După cum se poate observa din stenogramă toți liderii PCR credeau că numele de oraș Napoca e de origine latină, dar N. Ceaușescu susține ferm originea dacică a cuvântului, considerând atribuirea numelui ca o continuare a dacilor la poalele Feleacului. Discuţia lui Ceauşescu cu Comitetul Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român a avut loc în 15 octombrie 1974 şi, în ziua imediat următoare, în Monitorul Oficial era publicat deja decretul în acest sens.

Iată cum argumenta Nicolae Ceauşescu această modificare în cadrul discuţiilor şedinţei:
„Tovarăşi, Clujul sărbătoreşte 1850 de ani de la proclamarea sa ca municipiu. Mâine (16 Octombrie) vrem să facem acolo o festivitate şi este bine, cu această ocazie, să-i adăugăm şi denumirea de Napoca şi atunci se va numi Cluj-Napoca. Ce părere aveţi?
Tov. Emil Drăgănescu: Este bine.
Tov. Nicolae Ceauşescu: După cum se ştie, Napoca este o denumire dacă.
Tov. Leonte Răutu: Este o denumire dată de romani, de legiunile romane.
Tov. Nicolae Ceauşescu: După datele pe care le-am primit eu reiese că Napoca este o denumire dacă. După datele date de istorici mi s-a spus că este o denumire dacă, iar romanii au păstrat-o. Deci, propunem o denumire dacă şi una romană.
Tov. Elena Ceauşescu: Nu este mai bine să nu legăm:Cluj-Napoca? Şi mie mi se pare că este o denumire romană; să nu fie amândouă romane.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Indiferent dacă este romană, tot îi dăm această denumire.
Tov. Manea Mănescu: Până acum noi ştiam că Napoca este o denumire dată Clujului de romani.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Aşa cum Drobeta nu este romană, nici Napoca nu este romană. În timpul dacilor – aşa se spune în documentul care îl am eu – aşezarea Napoca îşi păstrează acelaşi nume şi în timpul stăpânirii romane şi în anul 124 Napoca este declarat municipiu de către împăratul Hadrian, şi alături de această localitate a fost un sat populat de romani care i-au dat numele latin Clusum. Aşa sunt cel puţin datele istoricilor; dacă voi le-ati copiat bine?
Tov. Ştefan Bîrlea: Cu siguranţă.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Aşa că păstrăm denumirea de Cluj, care era dată de romani şi denumirea veche, Napoca, care este dacă.
Tov. Leonte Răutu: Nu îmi dau seama ce câştigam dând această denumire. Şi Parisul înainte s-a numit Luteţia şi nu i s-a dat şi această denumire.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Buda şi Pesta nu este la fel?
Tov. Leonte Răutu: Au fost două oraşe.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Oamenii o vor.
Tov. Elena Ceauşescu: Mult nu câştigăm.
Tov. Leonte Răutu: Să nu mai vină şi alţii.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu este o regulă.
Tov. Constantin Băbălău: Drobeta – de exemplu – a intrat foarte repede în vocabularul oamenilor.
Tov. Emil Drăgănescu: Să fim de acord.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci, să-i spunem Cluj-Napoca.
Tov. Maxim Berghianu: Au şi Hotelul Napoca.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Asta reaminteşte că acum 2000 de ani acolo a existat o civilizaţie şi nu a fost adusă de vânt.
Tov. Emil Drăgănescu: Are o semnificaţie deosebită.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce spuneţi, sunteţi de acord?
Tov. Emil Drăgănescu: Este foarte bine.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci rămâne aşa:Cluj-Napoca. Sunteţi de acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord SURSA: Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond CC al PCR, sectia Cancelarie, Dosar nr. 111/1974, ff. 59 – 60).”

Dar cine l-a informat corect pe secretarul general PCR? În orice caz nu Constantin Daicoviciu, care era un latinist convins și suținea preeminența latină în formarea și originea poporului român. Nu întâmplător, Nicolae Ceaușescu a decis schimbarea lui C. Daicoviciu din funcția de rector al UBB, în 1968, pentru că se opunea ideilor daciste ale secretarului general PCR. Posibil ca istoricul Ștefan Pascu, care era un apropiat al Ceaușeștilor, să fi avut o contribuție în acest sens. El e numit noul rector la Universitatea clujeană, abia în 1976. Totuși, Ștefan Pascu este medievist și nu specialist în istoria antică, fapt ce ne face să credem că nu s-a implicat în schimbarea denumirii Clujului. În epocă singurul istoric care susținea denumirea Napoca, ca fiind de origine dacică era Dumitru Protase de la Facultatea de Istorie. Dar acesta nu era în grațiile lui Nicolae Ceaușescu și e greu de crezut că ar fi avut o întâlnire cu dictatorul pentru a susține originea dacică a numelui orașului de pe Someș. Posibil ca studiile lui Dumitru Protase să fi fost citite de istoricii protocroniști români și chiar de Iosif Constantin Drăgan, care l-ar fi influențat pe dictator în acest sens. Mai mult ca sigur, Iosif Constantin Drăgan este nașul de botez al Clujului în 1974. Nicolae Ceaușescu, după cum se observă din stenograma biroului politic, venise cu lecția învățată: ”Napoca este denumire dacă”, deci nu latină sau romană așa cum încercau să-l convingă colegii subalterni din conducerea PCR. Nicolae Ceaușescu în 1974 era prieten bun cu Iosif Constantin Drăgan, multimilonarul român din Italia, care tiprea în Occident cartea ”Noi, tracii”, în 1976 la Editura Nagard, ca apoi în România, la 1980. Iosif Constantin Drăgan a fost și un istoric inedit, un dacist care a mers pe linia istoriografică a lui Nicolae Densusianu, Vasile Pârvan și Nicolae Miulescu. El vedea Dacia ca și o civilizație antică mare și originară. Pentru el, românii erau daci pur sânge. De asemenea, I.C. Dragan a militat pentru promovarea protocronismului, considerand civilizatia românească ca premergatoarea multor culturi europene. Nu doresc sa analizez acum acuitatea si adevarurile studiilor sale istoriografice, dar sunt sigur ca I. C. Dragan va rămâne în conștiinta românilor prin proiectele sale culturale, nu cu suma averilor trecătoare.

I.C. Drăgan a fost si un om controversat. Unii naționaliști îl acuzau și suspectau conform zvonurilor vremii, că, după rebeliunea din 1941, ar fi plecat în Italia cu o suma consistentă de la fosta guvernare legionară? Acolo, sub protecția regimului Mussolini ar fi început să facă afaceri cu petrol românesc. Ar trecut foarte repede din tabăra verde în cea a mareșalului Ion Antonescu și, altfel, cu inteligența lui superioară afacerile i-au prosperat. În anii `60 profitând de deschiderea lui Nicolae Ceaușescu spre Occident, I.C. Dragan s-ar fi împrietenit foarte repede cu dictatorul comunist. L-a abordat pe Ceaușescu și pe filiera culturală protocronistă și pe cea a exaltării trunchiului etnic dacic al românilor. Era un apropiat al scriitorilor Vadim Tudor și Eugen Barbu. Ceaușescu, care se si vedea urmașul lui Burebista, a raspuns foarte amabil “avansurilor” lui I.C. Dragan. Acesta a dat lovitura. Printr-o firmă italiana a obtinut prin 1967 – 1968 dreptul de monopol de a dota cu frigidere si aparate automate de cafea toate cafenelele, restaurantele, cofetariile si barurile din România comunistă. Aceasta a fost numai una din afacerile prospere ale lui Drăgan în România lui Ceaușescu. Pe la începutul anilor 2000, I.C. Drăgan a venit în Sala Mare a Primăriei clujene să-și ridice într-un cadru festiv diploma de cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, realizare artistică a graficianului Virgil Tomuleț. Ca și funcționar cu protocolul primarului l-am așteptat si m-am ocupat de organizarea festivitătii. Atunci am dat mâna cu Drăgan. S-a uitat direct în ochii mei și mi-a zâmbit amabil. Era încă un bărbat impresionant. La fel a fost si discursul sau aplaudat îndelung de sala arhiplină. Vorbea de România ca de o țară, care trebuie să-și recapete gloria și puterea Daciei lui Burebista. La final, într-un cadru informal, lângă conducerea locală în frunte cu fostul primar Funar, miliardarul Drăgan a afirmat că a avut un rol semnificativ la noua denumire a orașului: Cluj-Napoca.