Prin aerul blând al serii,
un cântec delicat se răsfiră în armonie,
o bucurie a sufletului,
o evadare în tunelurile nopţii,
o stare de spirit în căutarea nectarului vieţii,
şoapte arse de căldura viselor pierdute.
Cu mâinile atingi fiecare sunet,
din melodie extragi cheia înţelegerii.
În tăcere, inima ta naufragiază,
lumea se termină aici,
atunci când natura se odihneşte.
La malul curbat
deasupra orizontului albastru,
duhul tău se linişteşte.
Un fâlfâit de aripi
şi binecuvântarea albă!
Departe-ai ajuns, acum simţi
pacea abandonului în ceaţa sfârşitului.
Cristal strălucitor pentru ca îngerii
să îţi deschidă calea…
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania