Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Irineul Irinucăi

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Poem de Marin IFRIM

 

 

Irineul Irinucăi

Cum e dacă nu ar fi să nu fie. De câteva ore pisoiul meu Irinel a intrat în melancolie violentă. Din când în când, printre vise cu șoareci și molii stelare, sare în sus, precum sportivii ăia cu prăjina, dă de tavan. I s-a schimbat și privirea, se uită în ochii mei ca un nene de la polrutieră. Mă caută de amenzi nedefinite. E doar un pisoi și are mofturi de cotoi, e supărat că i-am supărat mama lui de motan jumătate alb jumătate negru. Nu-i mai place nici mâncarea regală, mănâncă din când în când, precum crocodilii. Îl strig prin casă, se preface că nu exist, el e proprietarul. Dimineața, când mămițica lui pleacă la slujba, la munca de zi cu zi, motanul plânge. Mai e mult până la pensie, îi zic lui. Stai și rabdă de îndestulare, stai cu mine până mama ta, pisoaică de soi, redevine printre noi. Și stă și miaună, precum câinele la lună. Se duce la uși, la geamuri la litieră. Și vorbește precum mieunește, iertată-mi fie licența. Acum îmi stă pe genunchi și toarce direct din rărunchi. O așteaptă pe Irin, cea căreia îi dau pelin, de la mine, de la sine, numai să ne fie bine. Din plin!

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania