o clipă doar de am mai fi copii
sărutul mamei să-l simţim pe frunte
amurgul ce se-ascunde-n deal la vii
să-l alungăm şi el să nu ne-asculte
să ne jucăm pe câmpuri alergând
să prindem vântu-n palmele-amândouă
şi să cădem în cântec până când
de după nori răsare luna nouă
cocorii care se întorc în sat
să îi ademenim cu o privire
să ni se pară că pământu-arat
sub talpa noastră-ncearcă să respire
o clipă doar de am mai fi copii
să ne-velim în vise de mătasă
iubirea mamei tăiată-n felii
să ne-o-mpărţim frăţeşte stând la masă…
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Dar ce surprizâ, iubite maestre!!…..demult nu ne-ati mai delectat cu sensibilele Dvs. versuri pentru care, eu personal, vâ multumesc. Oare ce mai faceti si cum e vremea pe la Orâstie???
Târile nordice sunt posomorîte în momentul de fatâ, dar sperâm în sârbâtorile Crâciunului cu zâpadâ si mai multâ luminâ.
Permiteti-mi sâ vâ doresc numai bine, sânâtate, putere de muncâ în redactarea poeziilor Dvs. atît „de mult legate de glia strâmoseascâ!”
Cu respect/ Jenny din Suedia