Trăiesc de-un timp un sentiment aparte
Visând c-ai fi iubita mea,
Un gând frumos, ce îl prezum că-i parte
Și din închipuirea ta.
Iubirea-mi e asemeni unei culpe
Și cred că ție ți-e la fel,
Dar, știi, nu vreau credința-mi să-ți uzurpe
Ideea că poate mă-nșel.
Iubirea ce-a prins rădăcini în mine
În al meu suflet o discern –
Un simț aprins ce flacăra își ține
Nestinsă-n suflete etern.
Și dac-ar fi, că-ntru simțirea-această
Pe-aceeași undă ne-am găsi,
Aceasta-ar fi, înspre mirarea-mi castă,
C-al sorții rod s-ar socoti,
Și ne-ndoios, a noastră fericire,
În trăinicie ea ar fi,
Dac-ar fi dat, c-a sorții părtinire,
Necum a nu ne ocoli.
Dar de mă vezi cerându-te pe tine,
‘Nainte-ți stând înduioșat,
În ochii tăi privindu-mă pe mine,
De-amor fiind îmbărbătat,
E ca să știi că inima-mi se zbate
În pieptul meu sfâșietor,
De-un aprig foc ce-n flăcări însetate
O arde neîndurător,
Fiindcă chin mai aspru ce să fie
Pe-această lume a-ndura
E să nu vrei a-mi aparține mie
Cum te doresc – iubita mea.
Similare