Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

IZBĂVIRE

Primit pentru publicare: 18 Iul. 2019
Autor: Lhana ROMA – NOVA
Publicat: 19 Iul. 2019
© Lhana Roma -Nova, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Nu ştiu ce-aş putea să spun
despre mine, despre noi
într-o lume de săpun
şi răpusă de nevoi…

Nu ştiu ce-aş putea să zic
despre mine, despre noi
într-o lume de nimic
înghiţită de noroi…

Nu ştiu ce-aş putea vorbi
despre mine, despre noi
într-o lume de hârtii
aruncată la gunoi…

Nu ştiu ce-aş putea striga
despre mine, despre noi
când toţi vor a câştiga
frunza albă de trifoi
s-o mângâie, s-o culeagă
din eterul împietrit,
sufletul, cu ea să îşi dreagă
făr’ nimic de oferit…

Numai unul!… De-ar putea
să se macine pe sine
şi într-o pâine de-ar creştea
ne-ar fi tuturor mai bine,
dar noi ştim că nu-i uşor
să te sfarme în gol o piatră
făr’ a cere ajutor
câinilor ce nu mai latră
şi, noi ştim că nu-i uşor,
două pietre să te prindă,
să îţi doreşti a fi trişor
să le macini tu sub grindă…

Poate aşa, întorcându-ţi roata
(fără niciun ajutor)
vei putea învinge soarta
ca să nu-i rămâi dator…

Dar încerc puteri… a spune
despre mine, cel sărac,
cum că nu îmi e ruşine
dacă mor fără colac
dar nu voi să mor străin
de-a mea ţară, de-al meu neam
şi, de-aceea, azi înclin
pălăria ce n-o am
tuturor ce vor să plece
de pe-acest pământ bolnav
căci, de’om mai rămâne zece,
vom fi tot stăpân, nu sclav,
iar de vom rămâne unul,
va fi iarăşi început,
el va deveni străbunul
celor ce nu s-au născut,
el va deveni strămoşul
celor ce din cer pogoară
şi nu va cânta cocoşul
pân’ soseşte şi-o fecioară!…

Şi… va fi noul Adam, va fi Eva, va fi Gheea,
va fi om, va fi bărbat, va fi una cu femeia,
va fi iarbă, va fi soare,
va fi pasăre pe cer,
va fi lacrimă ce doare,
va fi lună şi mister,
va fi cântec, va fi zâmbet,
va fi patimă, dorinţă,
va fi mamă, va fi scâncet
de copil ori altă fiinţă,
va fi toate, va fi toţi,
va fi una cu pământul,
va fi mamă de nepoţi,
va fi, poate… şi Cuvântul!

De aceea, încerc a spune
trei cuvinte despre mine
când le pun în rugăciune
fiindcă n-am unde le ţine,
nu am casă, nici bordei,
nu am bani, nu am putere
dar, de-o fi ca să mă iei,
să nu-mi furi a mea avere!

Inima mereu curată,
sufletul neprihănit
ce întruna îmi arată
ţara ce m-a izbăvit
fiindcă, dacă mi le furi,
sigur te voi blestema
şi te-arunc în foc să juri
c-a mea ţară n’o vei lua!

Să o laşi, de n-oi mai fi,
de n-o fi nici el, nici altul,
la cei care sunt copii
dar n-au părăsit înaltul,
să n-o dai la prădători,
să n-o dai la ticăloşi,
să n-o dai la servitori,
ci o dă la credincioşi,
celor ce aduc Lumină,
celor ce-s neprihăniţi,
celor fără de vreo vină,
celor ce se cheamă… sfinţi!
(18.07.2018)