Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    IZVOARELE DE NEAM

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
    V-ați iubit vreodată țara?
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    IZVOARELE DE NEAM

    Primit pentru publicare: 28 Ian. 2020
    Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
    Publicat: 28 Ian. 2020
    © Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    IZVOARELE DE NEAM

    Din sânul fraged se tot scurg
    De mii și mii de ani,
    Spre marea largă curg și curg
    În lung și lat țara parcurg
    Călări la vale suzerani.
    Tot șușură și cântă-n glie
    A lor descântec de pământ,
    Povestea apelor o știe
    Doar sânul țării veșnic vie
    Și paseri cerului cel sfânt.

    Li-i ropotul doină de țară
    Ce peste văi și dealuri trece,
    Își plâng tot greu ce-l suportară
    Când frunza neamului cea rară
    S-a scuturat în vreme rece.
    Prin trupul moale, dar vânos
    Vibrează pântec de țărână,
    Străfund de codru inimos
    Și dealul falnic, deal fânos
    Își țin izvoarele de mână.

    Le-ați ascultat vreodată duhul
    Ce-l curg la vale și îl plâng?
    Atât de mare li-i năduhul
    De răscolesc întreg văzduhul
    Și lacrimi în căușe strâng!
    Prin graiul lor se-aude neamul
    Izvoarelor născute apă,
    O jalea ce o plânge ramul
    Și plugul ce ne frânge hamul
    Chiar trosnetul ce glia crapă.

    Ne-au tot grijit suflet cu rană
    De veacuri oful ascultând,
    Au renăscut ape dojană
    Rugându-ni Cerul sub osană
    Să miluiască neam plăpând.
    Necazul țării-l cară-n mare
    Spălând amaru-ni păcătos,
    Și-n loc aduc a noast izvoare
    Ițind prin glie din născare
    Doar un senin cer luminos.

    Nu săturat-au de-a mâna
    Spre mare doar necaz și greu,
    Căci ape proaspete-or spuma
    Cântându-și țara-n unda sa
    Spre veci ferice-a fi mereu.
    Izvoarele de neam ni-s sfinte
    Și vor rămâne sfinte nouă,
    Vor duce neamul spre-nainte
    Un neam de-aducere aminte
    Drept moștenire rămas vouă.

    Să nu uitați izvor de neam
    Și să-ngrijiți de unda sa,
    Precum șad florile în geam
    Păstrați-l limpede siclam
    Căci apa-i viață-n viața grea.
    Și-apoi a nost șușur de apă
    E chiar geneză ce avem,
    Asemeni lor, popor adapă
    Și izvorăște-n vremi ce crapă
    Străjind a neamului blestem.

    Nici bolovani și nici pârleaz
    Nu stăvilesc apei putere,
    O domolește-un timp, dar treaz
    Mocnește-n ea un suflet breaz
    De-a răzbufni când timp s-o cere.
    Atât de limpezi și curate
    Ne sunt a neamului izvoare!
    Fuior de ape ți-s surate
    Spre veșnicii ți-au fost lăsate
    Popor statornic ce nu moare!



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5