Jertfă de taină, de Ovidiu Cherniciuc

În noaptea neagră, suflet singur

Tu lacrimezi în taină

Din suferinţa apăsândă

Ţesându-ţi tristă haină

În noaptea neagra şi-ngheţată

Fiind lăsat uitării

Te-ai afundat ca altădată

În tainele tăcerii

Şi ca un înger aruncat

Din braţele iubirii

Colinzi stingher şi dezbrăcat

Străzile amintirii

Şi ca un vers tăcut tu luneci

Pe foaia albă moartă

Când strălucirea ţi-o întuneci

Gândind spre altădată

Vezi ceţuri albe, rău păreri

În stoluri cum s-adună

Şi împletite cu dureri

Îmi fac de spini cunună

Cuprins la sânul întristării

De-o sărutare dulce

Tu cu piroanele uitării

Mă ţintuieşti pe cruce…

Articole asemănătoare