În noaptea neagră, suflet singurTu lacrimezi în tainăDin suferinţa apăsândăŢesându-ţi tristă hainăÎn noaptea neagra şi-ngheţatăFiind lăsat uităriiTe-ai afundat ca altădatăÎn tainele tăceriiŞi ca un înger aruncatDin braţele iubiriiColinzi stingher şi dezbrăcatStrăzile amintiriiŞi ca un vers tăcut tu luneciPe foaia albă moartăCând strălucirea ţi-o întuneci Gândind spre altădatăVezi ceţuri albe, rău păreriÎn stoluri cum s-adunăŞi împletite cu dureriÎmi fac de spini cununăCuprins la sânul întristăriiDe-o sărutare dulceTu cu piroanele uităriiMă ţintuieşti pe cruce…