mă bate vântul,
mă fulgeră lumina,
luna răsare
ca o arătare,
greierii cântă
pe prispă,
norii suie
către vânt,
dintr-o stare-n
altă stare,
eu dau iama
prin cuvânt;
nu mă atinge,
alunec prin ape
fără timp,
pe-ncinse
piei de fulger,
ce mă frig,
dau foc
viselor pădurii,
iau o porţie
de soare
şi o dau
la fiecare,
las nevrozele
în poveri de verde,
şi-s abil
vorbind
în
figuri de stil,
ca s-ascult
(vai, ce idee)
glasul dulce
de femeie…
duminică, 24 aprilie 2016
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania