Jumătate de secol, de la dispariţia unei stele din « Galaxia Laurian » –

                        Acad. Simion SANIELEVICI

Pe 12 august 2013 se împlinesc 50 de ani de la trecerea în eternitate a fiului Botoşanilor, academicianul Simion Sanielevici, fost elev al Liceului „Laurian”, a cărui prodigioasă activitate a îmbogăţit patrimoniul cultural naţional cu o operă nemuritoare, în domenii precum: matematica, didactica, filozofia, literatura (publicistică, traduceri, cronici şi critică literară etc.).

Simion Sanielevici întregeşte grupul matematicienilor români – din care fac parte Gheorghe Ţiţeica, Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu, Simion Stoilov – contribuind hotărâtor la cristalizarea învăţământului matematic românesc, de la începutul secolului XX.

Simion – după certificatul de naştere Simon -, cel mai mare  dintr-o familie cu opt copii ai unui modest comerciant (contabil), s-a născut la 4 august 1870, în Botoşani.

Studiile secundare le-a făcut, între 1881-1889, la Liceul „A.T. Laurian”, în primele clase avându-i colegi pe Nicolae Iorga şi Emil Severin. Simion Sanielevici a fost elev eminent, s-a remarcat de timpuriu  printr-un deosebit talent la matematică: „(…) era mângâierea profesorului şi se putea prevedea viitorul ştiinţific care-l aştepta” (N. Iorga, „O viaţă de om”).

A urmat Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o cu succes, luându-şi licenţa în 1895, odată cu Gh. Ţiţeica.

Neavând cetăţenie română nu a putut profesa la catedră. A optat pentru gazetărie, lucrând la mai multe publicaţii ale vremii. Îndeletnicirea de ziarist nu l-a satisfăcut însă, aceasta fiind  dublată, în permanenţă, de pasiunea pentru matematică (Edenul lui, încă de pe băncile „Laurianului”!). Aşa se face că, în 1901, a publicat, la Bucureşti, un „Curs elementar de geometrie. Geometrie plană”, pentru clasa a doua gimnazială.

Anunţându-se concurs public pentru bursa Hillel, de la Paris, Sanielevici n-a ezitat să se prezinte în faţa comisiei formate din Spiru Haret, David Emanuel şi alţi mari matematicieni, reuşind primul ! . După ce, între 1904-1907, a urmat cursurile celebrului Emile Picard, Sanielevici a dat, din nou, examenul de licenţă (1907) şi doctoratul (1909, Sorbona).

Al. Myller, profesor la Facultatea de Matematică din Iaşi, preciza că, în volumul I al tratatului său de analiză, profesorul francez Edouard Goursat îl citează de mai multe ori pe Simion Sanielevici, cu unele idei din teza de doctorat. Mai mult, Goursat recunoaşte că în cariera sa „cei mai buni studenţi pe care i-a avut, au fost doi români: Lalescu şi Sanielevici”.

Revenit în ţară, prin hotărârea Parlamentului, Simion Sanielevici obţine cetăţenie română şi, astfel, poate fi încadrat în învăţământul de stat. A început prin a fi profesor la liceu, mai apoi la Seminarul pedagogic şi, în fine, conferenţiar / analiză matematică, la Bucureşti.

În 1920, Sanielevici a devenit profesor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi,unde a funcţionat până la pensionare, în 1938. Între anii 1921-1929, a suplinit Catedra de mecanică raţională, de unde tocmai plecase Victor Vâlcovici;  în anii 1930-1931 a predat cursuri de algebră şi teoria numerelor, trecând apoi la Catedra de geometrie descriptivă şi proiectivă, 1932-1933 şi, în cele din urmă, la cea de Calcul diferenţial şi integral.

În prefaţa la „Opera Matematică” a lui Simion Sanielevici, academicianul Gheorghe Vrânceanu a scris: „Cursurile sale erau caracterizate printr-o expunere clară şi o rigurozitate perfectă. Foarte prietenos cu studenţii, se bucura printre ei de un mare prestigiu”.

            A scris şi a editat lucrări de algebră, mecanică, geometrie neeuclidiană. Cursul său de mecanică raţională este primul de acest gen publicat în limba română, iar lucrările lui Lobacevschi, citite în original, le-a prezentat critic în numeroase conferinţe.

Pentru activitatea ştiinţifică desfăşurată, a fost cooptat  în Consiliile de conducere ale unor Societăţi ştiinţifice din ţară şi din străinătate, iar în anul 1948 a fost ales membru de Onoare al Academiei Române.

Profesorul Simion Sanielevici s-a stins din viaţă, la vârsta de 93 de ani, pe 12 august 1963, în oraşul Klagenfurt, din Austria (unde, după moartea soţiei, plecase la fiul său, prof. dr. docent Alexandru Sanielevici).

La Conferinţa de comemorare, din 9 ianuarie 1964, ţinută în faţa studenţilor ieşeni, academicianul Mendel Haimovici a spus, printre altele: „Simion Sanielevici a fost om de valoare, un adevărat savant, profesor excepţional şi mare cetăţean. Marile sale calităţi nu au fost egalate decât de modestia lui.”  Iar, în urmă cu două decenii, pe 28 februarie 1993, profesorul universitar dr. N. Mihăileanu se întreba, pe bună dreptate: „- Nu ştiu de ce Sanielevici este puţin popularizat ca mare matematician? El trebuie, grabnic, pus la locul lui firesc, alături de Ţiţeica, Pompeiu, Lalescu, Stoilov (…)”.

…Ceea ce ne-am (şi) propus, prin aceste –  mult prea simple şi fugare –  notaţii. În semn de omagiu, preţuire şi recunoştinţă.