Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Jurnalistul în activitatea sa e necesar să țină cont de raportul dintre subiect și obiect

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Jurnalistul în activitatea sa e necesar să țină cont de raportul dintre subiect și obiect

Primit pentru publicare: 03 Febr. 2020
Autor: Alexandru Florin ȚENE, președintele Ligii Scriitorilor Români, membru corespondent al Academiei Americană Română
Publicat: 04 Febr. 2020
© Alexandru Florin Țene© Revista Luceafărul

Editor: Ion ISTRATE


Jurnalistul în activitatea sa e necesar să țină cont de raportul dintre subiect și obiect

Între subiect și obiect, întotdeauna, se stabilește o relație de intercondiționare de natură informațională și practică de care ziariștii în analizele lor trebuie să țină seama. Informația, adică cunoștințele pe care le posedă subiectul, este o premise a activități practice- cadrul obiectiv în care se instituie circuitul informational dintre obiect și subiect. Cunoștințele sunt exprimate și păstrate numai prin intermediul limbajului, scris și vorbit, natural și artificial. Ele sunt structurate în funcție de gradul lor de abstractizare, instituindu-se o dialectică complex între concret  și abstract, în funcție de structurile lor logice, în sintetice și analitice, în funcție de ponderea  perceptivului și raționalului, în empirice și teoretice , iar în funcție de locul lor în procesul de cunoaștere, în a priori și a posteriori. De aceea, cunoștințele nu sunt simple copii ale obiectului real, ci sunt re-producere și o construcție a acestuia.Se poate spune că memoria, sau mai bine zis, conștiința jurnalistului nu numai că  reflect mediul obiectiv în care trăiește, dar îl și creează.

Prin urmare, cunoașterea sau relația cognitive dintre subiect și obiect depinde de mai mulți factori, printre aceștia sunt: natura și structura obiectului cunoașterii, el poate fi material și ideal, structurile psihice și logic-lingvistice ale subiectului, cadrul în care se instituie raportul dintre subiect și obiect, felul, bogăția și nivelul informației pe care o deține subiectul, scopurile urmărite de subiect, a se citi jurnalist,  mijloacele folosite pentru a-l atinge etc.

În funcție de natura și structura obiectului cunoașterii și de structurile psihice și logic-lingvistice ale subiectului, cunoașterea este perceptivă și rațională.

Prin cunoașterea perceptivă, obiectul își dezvăluie însușirile sale exterioare și individuale, subiectul utilizând cu preponderență organele sale de simț. Sunt obținute astfel date observaționale. Ele sunt un rezultat al contactului dintre subiect și obiect și formează totodată  un “capital “ de bază în procesul cognitiv. Fiind un rezultat, ele nu trebuie confundate cu imaginile senzoriale pe care orice ființă superioară le are, ci ele sunt cunoștințe perceptive, informații  intersubiective, comunicabile, și prin urmare sunt exprimate în enunțuri care pot primi o anumită valoare de adevăr.

Principala cale de obținere a datelor este observația spontană sau provocată care, la nivel epistemic, se desfășoară în condiții experimentale și este controlată metodic.La nivelul ziaristului, actul percepției senzoriale  și cel al observației nu sunt separate în timp; simultan cu percepția, ca fapt psihic elementar, are loc și conștientizarea a ceea ce este perceput, respective formularea verbal, cel puțin la nivelul limbajului interior, a conținutului celor percepute.

Prin urmare, contactul direct dintre obiect și subiect, în actul perceptive, nu trebuie înțeles ca o reflectare pasivă, ci ca o intervenție active a subiectului. Obiectivitatea se obține prin existența unui raport de corespondență între caracteristicile obiective ale obiectelor și caracteristicile percepțiilor, raport care se realizează prin intermediul subiectului.

Cunoștințele perceptive exprimă în limbaj natural-comun și științific- informații despre ansamblul trăsăturilor individuale ale obiectelor reale, care încep să devină obiecte ale cunoașterii.Dacă un anunț a fost abundent confirmat de evidență și dacă este inclus în mod consistent într-un system teoretic admis, atunci, până la noi dovezi, I se poate atribui o valoare de adevăr apropiată de unitate.Dar confirmarea singură este insuficientă, ea nu este decât un indicator nesigur al adevărului, dar tocmai această nesiguranță provoacă noi cercetări și astfel cunoașterea progresează.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.616 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5