Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
LA MUNTE
LA MUNTE
Am colindat munţii odată
Pe-o şosea de coame abrupte agăţată,
Prin păduri uriaşe rătăcită
Şi cu botul de nori mângâiată.
Culmile străbătute păreau poeme de piatră
Pe care cobora o imensă ceaţă,
Ochiul liber nu le putea desluşi
Căci un mic nor în crepuscul se ivi.
Pe firul unei cascade m-am oprit,
Stalactitele peşterii cu drag le-am privit,
Sub o boltă obscură la vioară am ascultat,
O baladă nepământeană de neuitat.
Sub imperiul muzicii nemaiauzite,
Mă aflam în clipele cele mai fericite
Căci nicio iluzie nu trăieşte pân-la sfârşit,
Aşa cum eu însumi mi-am închipuit..
Sfâşâind cu tălpile iarba moale,
Am colindat munţii şi pe ploaie,
Clipele ca nişte petale de aur treceau
Când ultimii zimbri prin ramuri crude alergau.
A fost o călătorie iniţiatică
Departe de propria-mi fiinţă,
Spre infinitul mereu implorat
La supărări şi certuri şi apoi uitat.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania