Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
LACRIMĂ DE CEARĂ
Lacrimă de ceară curge pe tămâie,
Unde arde timpul ros printre ofrande,
Zile argăsite în amurguri triste
Se desfac din funii umede sub streșini.
Cu oftaturi sterpe printre riduri arse
Curg în candelabre conuri cu semințe,
Și pe câmpul verde în oglinda vieții
Plânge macul roșu în vâltoarea sorții.
Se aprind în poale visuri prea flămânde,
Călăuze albe în aripa toamnei,
Și-n zenitul vieții plânge pe o cruce
Lacrima de ceară, călăuză tristă.
Ochiul de mesteacăn arde pe o piatră,
Se prelinge-n vatra desenată-n humă
Și cuprinde cerul din fărâme sparte,
Ca un dans de nobili într-o sală neagră.
Lacrima de ceară se topește-n suflet
Răsucind mirosuri stinse-n pragul iernii.
9 august 2024 București
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania