LACRIMĂ DE CEARĂ

Lacrimă de ceară curge pe tămâie,

Unde arde timpul ros printre ofrande,

Zile argăsite în amurguri triste

Se desfac din funii umede sub streșini.

Cu oftaturi sterpe printre riduri arse

Curg în candelabre conuri cu semințe,

Și pe câmpul verde în oglinda vieții

Plânge macul roșu în vâltoarea sorții.

Se aprind în poale visuri prea flămânde,

Călăuze albe în aripa toamnei,

Și-n zenitul vieții plânge pe o cruce

Lacrima de ceară, călăuză tristă.

Ochiul de mesteacăn arde pe o piatră,

Se prelinge-n vatra desenată-n humă

Și cuprinde cerul din fărâme sparte,

Ca un dans de nobili într-o sală neagră.

Lacrima de ceară se topește-n suflet

Răsucind mirosuri stinse-n pragul iernii.

9 august 2024 București

Articole asemănătoare