Orașule, vechi loc al Poetului, pentru a se naște,
Memorie ți-e-ntinată, puritatea ți-e strivită de puroi,
Martor tăcut al vremii ce trece, cinstire nu cunoaște,
Gol în suflet, doar umbre îți văd în pavajul cu gunoi.

Pietrele-ți plâng, o taină murmurând,
O, gospodarule somnoros, ridică-ți privirea!
Sub cer de tabletă, vântul străzii purtând
Mizeria, tăcerea, pierzania și amintirea.

Ah, mucegaiuri sclipitoare din ulițe uitate,
Voi, ce povestiți despre vremuri de altădată,
Mâzgăleală de zile lungi, pași într-o dungă,
Rămășițele unui vis pierdut în ceața curată.

Aleile tale, o, drumuri strâmte și goale,
Unde pașii se-mpiedică-n nepăsare
Prin oraș, un sătuc amorțit cu vorbe banale,
Ne rugăm Poetului, adă-ne Doamne alinare!

Ah, glorie pierdută, poezie rătăcită prin acrimi,
O, tu Rege al rimelor, ascultă-ne chemarea,
În zgomotul uitării, distinge ale noastre lacrimi,
Stârnește-ne speranța, dă-ne visul și onoarea!

13 mai 2012