Într-un amurg cu ani pictați în nonculori,
Visam un anotimp cu brazii copți de sori,
Și-un codru plin de fagi, mesteceni cavaleri,
Strângeau sub poale verzi, săgețile din veri.
.
Și mai visam un dor răsfrânt peste cărări,
Ce cuibărea-n apus pocal cu supărări,
Și tot în vis era o margine de cer,
Ce zdrențuia-n pustiu contur de lăncier.
.
Și forma de soldat țintea pe crucea grea
Un trup nefericit și rupt de lumea sa,
Piroane ruginite striveau biet omul-zeu,
Chemat în cerul cristic sfințit de tatăl său.
.
În brazii pizmuiți de anotimpuri triste,
Doar umbra,-i nestrăpunsă de trup firav de crist,
Iar visul străjuit de lance și soldat,
În abur mistuia un suflet înviat.
.
25 aprilie 2024 București
Similare