Lângă poeţi
de Stelian Platon

MOTTO:
Cu sufletul răvăşit de durere
Inegalabilului şi Nemuritorului
nostru poet naţional ADRIAN PĂUNESCU.

Azi-noapte te-am visat dezamăgit,
Şi lacrimi picurau din stele,
Se tînguia în beznă un cîine adormit,
Se pregăteau de nuntă ursitoare rele.

Acum te desfrunzeşti în plină toamnă,
Nu ştie nimeni cînd te vei trezi.
Te aşezi cu cei plecaţi deodată,
Şi vei dormi de-acum în fiecare zi.

Ruga ta s-a înălţat pe jumătate,
În rămuriş îngheaţă vîntul blînd,
Pămîntul străveziu se deschidea spre moarte,
Cum printre lacrimi ultimu-ţi cuvînt:

Eu vin din viaţă să vă întreb de morţi
Şi de suspinele trimise ca simbrie,
De programarea învierii pentru toţi
Şi promisiuni rămase în sicrie.

Să-mi spuneţi dacă o gară aveţi,
Unde cobor uscat şi trist din viaţă;
La noi se cere taxă cînd aştepţi
Şi fiecare zi să plîngi te-nvaţă.

Înfrigurat va fi transferul meu în toate,
Însingurat mă vor dezice toţi,
Dar eu voi fi mai împăcat în moarte,
Lîngă poeţi în satul meu de morţi.
05 Noiembrie 2010

Recviem în noiembre
Nemuritorului Adrian Păunescu

Motto: Ieri, duhul facerii de bine
Azi treci oceanul stingerii de sine.

În noaptea aia nu dormeam,
Aşteptam în bezna ce amirosea
A toamnă poticnită-n frunze,
A toamnă suspinînd a veste grea.
Şi totuşi l-am visat pe Păunescu;
Se făcea că el îmi devenise tată,
Capul îmi zăcea la pieptul lui,
Şi auzeam mai multe lacrimi deodată.
Aşa de trist nu am fost nicicând,
Oriunde merg se-ascunde el în mine,
Chipul său aşteaptă-n lacrima oricui,
Răsăritul parcă nu-mi mai aparţine,
Iar „Flacăra” se stinge în sinea lui.

…
Iar noi ne vom mândri că inegalabilul poet ADRIAN PĂUNESCU a fost contemporan cu noi; mai ales cei care l-am cunoscut personal. România va avea de-acum încolo de rostit două nume de nedespărţit cănd vine vorba de superlativul poeziei naţionale:
Eminescu-Păunescu.
Doamne iartă-l pe marele nostru poet naţional ADRIAN PĂUNESCU!
Platon

http://vorniceneanul.ro/s-a-stins-o-stea-poetul