ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Lavandă, floare verde, albă, roz…

Primit pentru publicare: 14 Sept. 2018
Autor: Lucia – Elena LOCUSTEANU, membru al Ligii Scriitorilor Români
Publicat: 14 Sept. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Lavandă, floare verde, albă, roz,
Piper și scorțișoară, chimoroz,
Că Zenaida nu e Nadia, ci e spin,
iaurul este chior, are pelin.
Când plânge porumbița, ah , gurița,
Nu guița, băi, purice, crăița,
se duce la Manole să-l iubească,
chiar între ziduri, cum s-o sprijinească?
Jelim noi starea noastră de servanți, .
O salvă doar și alții,  conservanți,
Jelim pădurea, râul, ramul, guvernanții,
Sunt tăți înalți și ne urăsc savanții,
Că mere țara ca un car cu patru boi,
Oh, iartă-mă telică de ciocoi.
Dintre  toți vârcolacii doar pe mine mă placi,
Am început să-m refac trupul cu argilă,
Totul pare a fi finit, dar nu este , dragi vârcolaci,
Aveți aripi de argint, doar până mâine.
Obidită pasărea  trece peste Styx,
Doamne, vine o sferă  grea,
Stînjenei  și  mardeiași,
Ori din sate , din oraș,
Vin la marele congres  convocat de Beth.
N-avem locuri, fete dragi, preferăm proști cu nădragi.
Ați văzut un câmp cu gherghine?  Sunt visele noastre nedesfăcute.
Au trecut cinci minute, telefonul a sunat,
n-am mai răspuns, murisem.
Am pornit într-o lungă și minunată călătorie.
Lumina dimineții nu simte  rezistența sticlei din geamuri.
Astfel treceam eu prin oameni.
Muntenii din  Carpați  sunt tăcuți,  ca și tibetanii.
Cei din câmpie mai spun ceva, vorbăreții trăiesc pe lângă ape curgătoare.
Asta o știu și știucile.  Castalia este un tărâm fericit.
Acolo te poți juca oricât vrei,  cu mărgele, cu cranii, brr,
Am devenit  macabru.  Cinabru. Da, toți suntem copii, îmi spune nepotul.
Jocul casei chinezești a fost adus de elvețieni.
Aș putea citit la nesfârtșit o carte, aceeași, dar ceasul nu se oprește.
Schimbăm ceasul, arcurile, stenturile și hopa la Olimpiada bătrânilor.
Atunci de ce nu aș putea trece și eu prin oameni
Ca lumina prin sticlă?
E un pici care mi se pișă pe pantaloni,
Îl mângâi, e începător, viitor premier , probabil,
Iar doamna Bloom a fost întrebată, vrei, a spus, da,
Sânii erau miroseau a grădina Raiului,
Ce e rău în asta?
Nicio durere nu vine de la Dumnezeu,
El  este bun,  între stejarii de la Mamre  ne preumblam,
Suntem doar bulgări de carne și spirit – ioc.
Batșeva, tu , iubita mea, ne-am despărțit cumva?
Nu-s ziduri să oprească  o iubire.
M-am  hotărât să mor frumos,
Să trăiesc frumos, sî bolesc frumos,
Dumnezeu se numește Fevarin,
O pornesc pe aleile parcului,   pustii,
Încotro? La capătul lumii.
Voi muri într-o vale, acolo se moare de obicei,
În Valea Soarelui, la Sodoma plouă, la Gomora ninge,
Numai dragostea noastră, Batșeva luminează.
În miezul vieții , cum se vede, cuprins sunt de gânduri negre,
Fugar pierdut într-o pădure de aramă,
Cum bate inima precum un clopot, visez
O plajă  mirifică, eram cu tine, dar fără trup,
Așa cum focul este, pe pragul unui templu,
Fecioare trec, iar focul le-ocolește,
Sosesc și nou născuții, ceasul a ostenit,
Voi scrie iar pe tablele de vid,
Și Eliahu va veni să le citească.
Mai este o juma de oră pân-la răsărit,
E vreme de iubit ori de murit?
Stă unul lângă mine, vinde ceasuri,
mi-e teamă, ceasul ne ucide glasul,
mi-e teamă, prea e liniște-n oraș,
unii mai dorm, alții bolesc golași,
v-aș lua cu mine într-un basm oriental,
primește-mă, cadână, vreau la bal,
trece o jumătate de prieten, juma de iepure trece,
un fel de Polonius, nu-l vom ucide, sunt zece
ca el, asta e viața, canasta, ce vrei să spui,
că nu e nașpa? Scaunul l-au adus de la spânzurători,
culcat și bătut în piroane , nu-s plimbători
fată sălbatică, bine-ai venit, te așteptam,
suntem fragili, dar ne iubim de-acu un an.