Lia RUSE

LEGĂMÂNT ŞOPTIT

Într-o vară toridă fire dulci s-au ţesut
Tremurând ca frunzele de sălcioară…
Am vrut să refac ordinea interioară
Dar, firele ce ne atrăgeau au crescut…
Un fum sentimental, nesătul vrăjitor,
A dizolvat teama într-o euforie,
Sensurile alunecau spre nostalgie,
Clipa sărea ca o panteră spre amor.
Rotundul ceas ne-atrăgea în fermecat alint,
Într-o dulce rază privirea-ţi mă prindea,
Un fior aşezat între noi ne unea
În ora alergată în tic-tac de argint.
Un gând pur,.. ne-am fost dragi,..doi iubiţi fremătând
Vrăjiti – întru visare – peste basmul de dor,
Imprimând semne scumpe atât de uşor…
Într-o îmbrăţiare ne-am cuprins aiurând.
În vara fierbine un sărut ameţit
Cu gest timid,.. Eram palizi, eram străvezii…
În poveşti de iubire împletind paşi târzii,
Până-n zori, un şoptit legământ, am sfinţit!