ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Cristi Ștefan VACARIU
Cenaclul DinOgor

Lehamite

Ce vremuri pîcluite și ciudate,
Ce oameni reci și goi pe dinăuntru
Virtuţi inexistente sau uitate,
Pe care parcă le-a-nghiţit pământul…

Prea multă răutate la vedere,
Prea mulţi meschini alăturea de noi,
Hoţia şi minciuna-s la putere
Nu mai aveţi nimica sfînt în voi…

Păcat că ne-nconjoar-atîta ură,
Că nu vedem nimic din ce-i frumos,
Încearcă toţi să-ţi bage pumnu-n gură
Să-ţi smulgă dintre dinţi un colţ de os…

Nu mai avem respect pentru valoare,
Copiii nu mai ştim să-i educăm,
Nepăsători privim cum totul moare
Şi uneori uităm să mai sperăm…

Nu mai avem repere nici modele,
În tot i-o permanentă agonie,
Prostia este mîndră-n toate cele
Urările se termină-n …“Se ştie”…

Nimeni nu ştie să ne mai vorbească,
Sau poate nu mai ştim să ascultăm,
Prostia e atât de omenească
Cu ea ajungem să ne identificăm…

Cât oare ne va mai răbda pămîntul
M-am tot gîndit şi m-am tot întrebat,
Cât o să ne mai rabde Bunul Sfîntul…
Nu-i oare iadul suprasaturat?