Inima duioasei poete Lia Ruse a încetat să bată. Nu mai pulsează nostalgii vechi, românești, în cărți noi lansate la Montreal. Dar în sufletele noastre amintirea ei va rămâne așa cum și-ar fi dorit distinsa doamnă; poeta obișnuia să ne delecteze cu surprize plăcute editoriale, precum ultimul volum de poezii, al cărui titlu ne promitea că oricât de greu viața ne-ar încerca, „cu mângâieri și alint pe-un cadran de ceas”, „Povestea continuă”. Astfel, nonagenara doamnă ne lasă consolare în cărțile sale o miraculoasă întoarcere în timp unde o regăsim, precum în versurile următoare: ,,/Acolo, În inima liceului /(unde) A fost cândva o fată… /Matricola relevă ///Că, undeva într-o bancă,/ Cu ochi aprinși,/ Mai este,/ O umbră de elevă…/ scria Lia Ruse în poemul „Trăitele imagini„. Din partea celor care am avut onoarea s-o cunoaștem, un mare „Mulțumesc!” pentru contribuția sa la promovarea limbii și literaturii române, și pentru menținerea flăcării spiritului românesc la Montreal.
Drum lin la stele, neuitată poetă, scumpă prietenă și distinsă doamnă Lia Ruse! Dumnezeu s-o odihnească! Carmen Doreal & Adrian Erbiceanu
*
Poeta Lia Filoteia Ruse s-a născut într-o familie de educatori, din comuna Teiu din Vale, județul Argeș, România. Mama dânsei a absolvit Școala Normală de Fete din Câmpulung, iar tatăl a absolvit Școala Normală de Băieți « Alexandru Odobescu » din Pitești, fiind premiant de onoare de-a lungul anilor de studiu. În anul 1928 tatăl autoarei, profesorul Nestor Gogoncea a reușit înființarea Căminului Cultural, printre primele din Județ, un important ideal al părinților Liei Ruse, în afara familiei. Astfel au contribuit la ridicarea și culturalizarea satului, pregătind elevii si tinerii satului pentru a participa cu poezie, coruri, conferințe istorice, teatru și dansuri populare la diferitele etape și evenimente naționale, reușind să fie printre premiați timp de 25 de ani, perioadă în care tatal Liei Ruse a fost și directorul școlii din Teiu.
Tatăl autoarei a publicat articole cu conținut social, istoric și educativ, în diverse reviste și ziare, a scris cărți de poezie și proză și alte creații cu conținut filozofic și istoric în care relevant este rolul educatiei și moralei, întelegerea și prețuirea familiei, alături de tineri și sătenii din comunele în care a profesat, față de muncă, natură și istoricul și emanciparea satului.
După reforma învățământului, urmare a promovării cadrelor puțin instruite și a luptei dintre acestea pentru schimbarea scării valorice, mai cu seama a păturii sociale, părinții doamnei Lia Ruse au fost persecutați de noul sistem politic, fiind excluși din învățământ.
Desi înainte de a fi dislocat, domnul Nestor Gogoncea a promovat excelent cursurile ca profesor de matematică pentru ciclul ll, nu s-a tinut cont de diplome, pregătire și valoare când s-a luat decizia de a fi înlăturat și trimis la reeducare la Canal și la orezăria din Chirnogi, motivul principal fiind refuzul de a fi președintele Comisiei de Vot al comunei la primele alegeri comuniste din anul 1946. Cu toate piedicile întâmpinate de-a-lungul activității pedagogice în comunele unde au fost dislocati, Bârlogu și Mozăceni, părinții autoarei au continuat procesul de culturalizare, contribuind cu tot ce le stătea în putință la ridicarea nivelului cultural și de viață al tinerilor din comunele unde au funcționat.
În toată perioada copilăriei Lia Ruse a primit o educație orientată spre bunătate, hărnicie, dragoste de oameni, libertate, cinste și adevăr încununată de deschiderea pentru cultură, studiu, natură, prietenie și frumos, aceste valori ocupând locuri prioritare în morala familiei, transmisă și tinerilor din sat ce au participat la repetițiile din casa parintească pentru serbările și concursurile naționale.
Moștenind setea pentru artă și cultură a tatălui său, dăruită fiind cu o o impresionantă sensibilitate, profunzime interioară și talent pentru poezie, Lia Ruse avea să continue cultivarea acestor activități promovate în casa părintească, preocuparile sale de suflet fiind lectura și scrisul. Frumusetea naturii, ciclul romantic al anotimpurilor, sentimentele de iubire, amintirile și melancolia trecerii timpului, ocupă un loc important în creația autoarei, alături de sentimentele patriotice în care regăsim frecvent dorul de copilăria și anii tinereții petrecuți în țara mamă.
Deși scrie poezie încă din primii ani de scoală, Lia Ruse a debutat târziu, în anul 1990, datorită faptului că în timpul adolescenței și o bună parte din anii maturității poeta a suferit restricțiile si opresiunile regimului totalitar din România, înlăturată fiind de la continuarea studiilor superioare, prin blocarea examenului susținut, respingându-i-se ani în șir dreptul de a se reînscrie la alte examene și de a se încadra în muncă.
De-abia după revoluție, la începutul anului 1990, poezia autoarei a fost remarcată de un grup de oameni de cultură alcătuit din Victor Ștrengaru, Mihai Rosetti și Ioana Velisar, într-o emisiune de popularizare a creației literare românesti, promovată de emisiunea anticomunistă Vocea Americii; astfel poeziile Liei Ruse au avut un răsunet special în țară și în afara granițelor ei, foarte multă lume ascultând aceasta emisiune de susținere internațională a spiritului și libertăților românești.
Autoarea a publicat în peste 20 de reviste și ziare din România, Canada, Statele Unite, Grecia, Basarabia. În anul 1994 Lia Ruse debutează editorial cu primul volum de poezie, publicând până în prezent 20 volume de poezie, și o antologie intitulată « A 13-a carte » conținând poezii selectate din primele 12 cărți alaturi de aprecieri semnate de mai multi critici literari.