Lilya Brik- soţul ei şi Vladimir Maiakovski – un triunghi amoros de notorietate în lume, antrenat şi în alte iubiri libere, au terminat prin a-şi pune capăt zilelor prin sinucidere

Iubita lui Maiakovski, Lilya Brik – muza sovietică

          Admirată pentru filmele în care a jucat şi pe care le-a regizat, pentru revista pe care a condus-o, dar mai ales pentru cercurile artistice în care, asemenea unui Mecena, Lilya a adunat talentele vremii și le-a deschis drumul spre glorie.- poetului Mayakovski  i-a deschis chiar drumul către inima ei, – iubirea lor ciudată a durat până când s-a întâmplat ceea ce au scris ziarele şi-au vorbit până şi şanţurile, bărbatul s-a sinucis  Până la urmă, a ales, şi ea, să plece la fel, chit că  după aproape o jumătate de secol , timp în care,  a continuat să trăiască după reguli proprii,unele cunoscute numai de ea,  cu urcușuri și coborîșuri dramatice, slujind neobosit marea ei dragoste – cultura, cultura dar şi iubirea

Lilya  Brik, născută în 1891, decedată la 4 august 1978 la Moscova, când avea venerabilii ani 87,era de-acum grav bolnavă,   a fost o poetă rusă, cunoscută mai ales prin aceea că fusese muza lui Vladimir Maiakovski, era sora mai mre a scriitoarei  Elsa Triolet, soţia scriitorului şi criticului literar Osip Brik, născută  într-o familie de evrei, fiică  a unui avocat şi a unei profesoare de muzică din Moscova

Cele doua surori, Elsa şi Lilya,erau renumite pentru frumusețea lor, în plus, în familie, primiseră  o foarte bună educație, amândouă cântau la pian și vorbeau fluent limba germană și franceză,. Lilya a absolvit Institutul de Arhitectură din Moscova, excela în domeniu , cânta la pian, vorbea trei limbi, dansa şi sculpta, era prezentă pe coperta multor reviste, posterele cu chipul ei înfrumuseţau  faţadele, în mrejele  ochilo ei”negri ca două morminte” căzuse de mult celebrul solist d-operă Feodor Chaliapin Sr., dar şi mai important,  din 1912  era căsătorită cu Osip Brik. Era o figură marcantă, era celebră în ţară şi peste hotare în viaţa culturală, cu preocupări dintre cele mai diverse,   nu întâmplător poetul Pablo Neruda o numise „muza avangardei ruse”– încercase să se afirme în literatură, jucase în filmul”Împătimită de film”, fusese co-scenarist şi co-regizor la producţia „Ochul de sticlă”, Yves Saint Laurent  o cunoscuse în 1975 la Paris şi deşi doamna avea mai mult de 80 de ani a găsit-o fermecătoare şi, spun sursele, a curtat-o cu insistenţă

          Urmare a notorietății, Lilya s-a și măritat repede, la 21 de ani era în braţele  criticului  literar Osip Brik, cu care s-a și mutat în Sankt Petersburg, unde,  „au convenit să aibă o căsătorie deschisă, în care urmau să împartă locuinţa şi să găzduiască faimoasele cercuri de literatură care au atras şi promovat de-a lungul vremii zeci de poeţi şi artişti ruşi”, aici  le-au călcat pragul Boris Pasternak, Kazimir Malevich, Maya Plisetskaya, Rodion Shchedrin, dar şi Yves St. Laurent sau chiar Pablo Picasso.

Născut în 1893, şcolit, dar Îndoindu-se de capacitățile sale de poet, alt iubitor de cultură, Vladimir Maiakovski,   s-a avântat şi dânsul  cu toată energia tinereții spre pictură. Succesele lui Maiakovski, în special în desen, au fost excepționale. Dacă ș-ar fi dorit, ar fi putut deveni pictor. Dar încă din 1911, el se întoarce  definitiv, la vechea lui pasiune, poezia,pe David Burliuk din autobiografia sa IA SAM (Eu însumi) îl numește “adevăratul meu profesor”.aşa că,  în 1912 debutează în almanahul O palmă gustului public cu poeziile Noci (Noaptea) și Utro (Dimineața), ca în 1915 să o cunoască pe cea care avea sa-i devină iubirea vieții sale Lilya Brik (soția  editorului  și colaboratorului  său literar) cu care începe o aventură ce va dura până în 1928. Tot în 1915 scrie și publică OBLAKO V SHTANAKH (Norul cu pantaloni) și FLEYTA POZVONOCHNIK (Flautul vertebrelor). Norul cu pantaloni – dedicat Lilyei Brik – este una din operele sale programatice, poem „în patru strigate”- „Jos cu iubirea voastră”, „Jos cu arta voastră”, „Jos cu orânduirea voastră”, „Jos cu religia voastră” . Încheie anii premergători apropiatei revoluții cu Voina i Mir (Războiul şi lumea) – o reacție la ororile războiului și Chelovek (Omul) – impresionat cosmic de zădărnicia dragostei

         ,,,”S-au cunoscut în vara 1915, prin mijlocirea surorii mai mici, Elsa ( mai tîrziu soţia lui Louis Aragon http://www.stelian-tanase.ro/amorul-la-paris/). Lili era măritată cu Ossip Brik. Vladimir Maiakovski făcea figura de rebel, tinără speranţă a marii poeziei ruse. A fost o relaţie, cum spunem azi, în zigzag, cu certuri, despărţiri, vetc, dar vreme de 15 ani Lili Brik, în ciuda tuturor situaţiilor neprevăzute, a fost muza lui. Lili Brik a inspirat şi alţi artişti ai vremii. S-a aflat in mijlocul avangardei ruseşti din acei ani. În anturajul ei se găseau Meyerhold, Eisenstein, Pasternak, Roman Jakobson. În apartamentul celor doi din Petrograd apoi din Moscova, erau mereu serate literare, întilniri, cenacluri. Aici se pregăteau reviste, evenimente, cabale literare. Se aranjau spectacole de teatru, filme, turnee. Cele mai importante figuri se regăseau acolo atrase ca un magnet de energia, histrionismul, de geniul lui Maiakovski. Era cel mai influent artist, trecea drept poetul oficial al regimului. Era f apreciat la Kremlin, care il folosea ca armă propagandistică.

Maiakovski mergea frecvent prin oraşele Rusiei unde recita şi conferenţia despre Lenin, bolşevism, despre marile victorii şi viitorul luminos. În anii 20 a călătorit mult în Franţa, in Germania, in SUA, in Italia etc. Ce a intrigat in povestea de dragose între poet şi muza lui, a fost faptul ca Ossip si Lili Brik nu au divorţat. A fost un menage a trois ? Poate la inceput, dar e cert că atunci cînd Maiakovski îşi găsea altă muză, cei doi soţi se reconciliau. Au rămas în bune relaţii pină la sfirşit. Ii vedem in fotografii de epoca pe toţi trei – Maiakovski, Ossip Brik, Lili împreună”, scrie şi Stelian Tănase mai recent..

          Așa a ajuns , într-o seară de iulie a anului 1915, adus de Elsa, tânărul poet contestat de burghezie şi aplaudat de tinerii radicali ai vremii, Vladimir Mayakovsky, lângă Lilya. În camera înecată de fum de ţigară, Vladimir a captat atenţia instantaneu, cu silueta-i longilină şi vocea gravă, care îl făcea să semene cu un muncitor, nicidecum cu un boem. A recitat “Nori în pantaloni”, un poem despre rivalitatea dintre două femei, din care am ales un scurt fragment, pentru a vă ajuta să vă imaginați intensitatea momentului, scrie sursa neidentificată pe deplin:

          “…nu este nici măcar un fir de păr alb în sufletul meu!

          Fac lumea să vibreze în note grave cu forţa

          vocii mele,

          Trec – arătos – printre oameni,

          La 22 de ani.”

          Toţi au amuţit, iar Osip s-a ridicat să-i strângă mâna şi i-a propus pe loc o sumă mare de bani pentru a-l publica. O alegere literară inspirată, pentru că poemul a avut un mare succes la public, dar mai puțin fericită în plan personal, fiindcă i-a adus o pereche de… coarne.

          Dar numai pentru 3 ani, pentru că în 1918, Lilya dă cărțile pe față: „după ce mi-am înţeles sentimentele pentru poet, i-am spus lui Brik că îl iubeam. Am decis să nu ne despărţim şi să petrecem restul zilelor ca prieteni, fiind atât de legaţi de interese, gusturi şi de domeniu de activitate”. Osip a fost de acord cu acest triunghi amoros care a ajuns de notorietate în lumea artistică rusească, pentru că cei trei se întâlneau deseori, atât în Rusia, cât şi în străinătate.

          Îndrăgostită și efervescentă, Lilya se lansează în cinematografie. Era vremea filmului mut și în primul, „Uimit de film”, a jucat chiar cu Mayakovsky. Stările lui Vladimir oscilau însă dramatic între cald şi rece. Avea o fire complicată, era măcinat de angoase, iar dragostea lui pentru Lilya era chinuitoare. Într-unul dintre poemele pe care i le-a dedicat scria: „Ţii minte, dincolo de fereastră, în acea frenezie, ţi-am strâns pentru prima dată mâinile… Stai aici, astăzi, în faţa mea, cu o inimă îngheţată şi într-o zi viitoare o să mă dai deoparte. Lângă dragostea ta nu am strop de soare”. Într-o scrisoare, pe când se afla în Europa, îi spunea: “Draga şi iubita mea Lilenok, sunt căţeluşul tău şi nu trăiesc decât gândindu-mă la tine, aşteptându-te şi iubindu-te“.

          În 1920, soţii Brik se reîntorc la Moscova, unde Osip este numit comisar, se bucurau, fără îndoială, de un statut special, care le-a permis să călătorească în Europa. Lilya continuă să facă filme, conduce Revista Artiştilor de Stânga (LEF), pe a cărei activitate s-au clădit apoi mişcarea dadaistă şi constructivismul rusesc și îi promovează pe Lev Kuleshov, Dziga Vertov, Sergei Eisenstein, Sergei Yutkevich, Viktor Shklovsky și V. Ivanov-Zhemchuzhnyj  în spiritul formalismului şi futurismului literar, aflat atunci în plin avânt. În viața Lyliei apare, colaborator la revistă, fotograful Alexander Rodchenko, și pentru o vreme, deja celebrul trio devine un cvartet. Inspirat la rândul lui, Rodchenko creează posterul în care apare chipul zâmbitor al Lilyei, strigând “CĂRŢI!” şi care va fi lipit pe zeci de ziduri, marcând perioada de forţă a mişcării artistice sovietice. Toate suişurile şi coborîşurile politice, dar şi cele ale relaţiei amoroase complicate, erau transpuse în poezie de Vladimir, ceea ce îi vindea poeziile ca pâinea caldă. La sfârşitul anilor ’20, Lilya îi va scrie însă lui Mayakovsky că totul a devenit rutină și că își dorește o pauză în relaţie.

În 1919 se întoarce la Moscova şi Maiakovski unde atmosfera agitată a revoluției rusești îl inspiră să scrie poeme populare – încurajatoare pentru bolșevici. Din 1919  până în 1921 scrie piese scurte de propagandă pentru cunoscutele Vitrine Rosta. În 1923 ca urmare a unor neînțelegeri cu Lili Brik pleacă într-o călătorie la Berlin şi Paris unde scrie poemul liric PRO ETO (Despre asta) . Aici are o idilă cu Tatyana Jakovleva în vârstă  de 18 ani, prietenă a scriitoarei Elsa Triolet,   stabilită în Franţa, din 1918, sora lui Lilya.. Întors la Moscova întemeiază împreună cu Osip Brik în 1923 gruparea literară dadaistică LEF (Levii front iskusstva – Frontul de stânga al artei) pe care o va conduce până în 1928, unde va publica Pro Eto. În 1924 scrie elegia morții lui Vladimir Lenin care-l va face cunoscut în toată Rusia. Călătorește în Europa, Statele Unite, Mexic, Cuba; Maiakovski fiind unul din puținii scriitori cărora li s-a pe permis să călătorească liberi în străinătate.

Totuşi, frustrat în dragostea pe care o aştepta , îndepărtat de societatea sovietică, -care i-a precedat lui Lenin – atacat de critici în presă, de chiar foştii prieteni,  și interzicându-i-se să mai călătorească în străinătate Maiakoski, rătăcit în sentimente, personale şi de ordin patriotic,  se sinucide la Moscova pe 14 aprilie 1930, avea 37 de ani.

Pe plan politic, lumea artistică începea să fie supusă cenzurii, lucrurile se complică, Vladimir nu ezita să îşi exprime în poezie dezacordul faţă de politicile lui Stalin. În primăvara lui 1930, decide să-și pună capăt zilelor, și o face împușcându-se în cap, explică alţii mai clar. Lylia nu mai este lângă el, ca în alte două dăți, să-l întoarcă din drum. În biletul de adio, Vladimir scria: „Să nu credeţi că am fost un laş. Serios vorbind, nu puteam opri asta”. 150.000 de oameni au format un cortegiu funerar impresionant pe străzile Moscovei. Ca muză, Lilya a devenit moştenitoarea drepturilor de autor asupra operei lui Vladimir și a reușit să obțină acordul scris al lui Stalin pentru a le publica și pentru ca Mayakovsky să fie inclus timp de câteva decenii în programa şcolară rusească.

Deși cu putini ani în urmă condamna, într-un poem, sinuciderea lui Serghei Esenin, la un cenaclu în 1929 îi spusese  unui prieten: „Pentru a scrie un poem excelent și pentru a putea fi citit aici – acela trebuie să moară.” De data aceasta, în biletul lui de adio Maiakovski scria:”Mamă, surori, prieteni, iertați-mă – nu este bine (nu recomand altora), dar pentru mine nu se poate altfel. / Lili – iubește-mă. ”

Trupul său a fost incinerat pe data de 17 aprilie 1930 Mai târziu Maiakovski a fost elogiat de Stalin care  îl declara că este “cel mai bun și talentat poet al epocii noastre sovietice” În 1935 a fost ridicată o statuie lui Maiakovski, loc semnificativ pentru cultura moscovită.

…”De ce s-a sinucis Maiakovski? Lili Brik sugerează in cartea ei de interviuri inregistrată în anii 70 la Moscova, “Avec Maiakovski”/1980, că se temea de bătrîneţe. Foarte probabil, mai mulţi au remarcat in amintirile lor asta. Dar mai era ceva, Maiakovski simţea că îi trecuse vremea. Rusia o lua – sub pumnul de fier al lui Stalin – spre alte orizonturi. Dictatura se instala tot mai vădit şi controla deja literatura. Cenzura şi KGB făceau restul. În anii preluării puterii de Lenin şi bolşevicii lui, Maiakovski fusese foarte util, şi de aceea, preţuit. Acum nu mai era nevoie de el. În lumea literară îşi făcuseră loc activişti duri, scriitori duplicitari, servili, slugi ale partidului. Ei făceau jocurile. Maiakovski era omul anilor 20, al NEP-ului leninist. Pentru el nu mai era loc şi oricum nu ca un privilegiat. Dacă ar fi supravieţuit anului 1930  il aştepta Gullag-ul. Singura opţiune era să devină un propagandist al lui Stalin, Cred că Maiakovski, mai avea în suflet anii de început ai futurismului şi avangardei. El crezuse că bolşevismul va elibera omul, că viitorul aparţine libertăţii. Aflase la sfişitul anilor 20 că era exact pe dos. În acest context s-a sinucis. Era de prisos. Lili Brik i-a supravieţuit lui Vladimit Maiakovski. S-a sinucis în 1978, din cauza unei boli plină de suferinţe.(n 1891), aşa rezultă dintr-un Fragment din volumul „Repertoarul amorului” de Stelian Tănase,  editura Hyperliteratura, din care am mai citat.

          Urmează un nou mariaj cu final tragic, Lilya măritându-se cu generalul Vitali Primakov ce va fi împuşcat pentru o presupusă colaborare cu grupul lui Trotsky. Rămasă singură, săracă şi fără locuinţă, va primi ajutorul actorului Nikolai Cherkasov, care trimite autorităţilor o solicitare de casă ca din partea „văduvei lui Vladimir Mayakovski”… Stalin redirecționează cererea către şeful poliţiei secrete, cu următoarea rezoluție: “Tovarăşe Yezhhov, ai te rog grijă de scrisoarea doamnei Brik. Mayakovsky este în continuare cel mai talentat poet al erei sovietice. Indiferenţa faţă de moştenirea lui culturală ar fi o crimă. Motivele pe care le enumeră doamna Brik sunt, cred eu, justificate…”

În 1938, Lilya o ia, matrimonial vorbind, de la capăt alături de un bărbat mai tânăr, scriitorul Vasily Katanyan, cu care înfiinţează un nou cerc de literatură pentru tinerii poeţi, care a continuat până în anii ’60.

          În 1978, cea despre care se spunea că era mai mult decât o iubitoare de frumos şi mai degrabă o femeie care făcuse din a dărui energie altor oameni o meserie şi-a pus capăt zilelor. Era prea mândră să moară de boala incurabilă de care a aflat că suferă și să fie o povară pentru bărbatul mai tânăr de lângă ea. „Era o femeie liberă şi individualistă – înainte, în timpul şi după Revoluţie” scria în anii 2000, Olga Sviblova, curator al unei galerii de artă ruseşti în care au fost expuse fotografii de-ale Lilyei. „Era puternică, inspira oameni, iar frumuseţea ei neconvenţională îi asigura un statut de muză”. Muză despre care iată, se vorbeşte şi astăzi.

 Mayakovsky and Brik in the film

   Lilya Brik and Vladimir Mayakovsky, 1926.

VladimirMayakovsky and Lilya Yuryevna Brik, 1918

Лиля Юрьевна Брик. Воспоминания о поэте

…”M-am culcat cu toată elita sovietică care a fost disponibilă – biografii contează mai mult de 30 de iubitori de rang înalt L. Brik (poeți, scriitori, artiști, finanțatori, militari, ofițeri de securitate, critici literari etc.). În „soți” am ales bărbați conduși cu minte slabă, cum ar fi Brik, Mayakovsky, Primakov, Katanyan, cu care ai putea să faci un gesheft”, spunea ea mai târziu Anii nu iartă!

Câteva din spusele ei:

„Trebuie să convingi un om că este minunat sau chiar strălucitor, dar că alții nu înțeleg acest lucru”.

„Dragostea trebuie să fie neschimbătoare, ca legea naturii, care nu cunoaște excepții.”

Altele despre  ea:

„Lilya Yurievna este cea mai remarcabilă dintre femeile cu care soarta m-a confruntat.” Sergey Parajanov, director

„Ea este semnificativă nu în splendoarea minții sau a frumuseții ei (în sensul general acceptat), ci în pasiunile ei, darul poetic și disperarea.”
Lydia Ginzburg, critică literară, scriitoare

„Lilya Yurievna a fost în orice fel o femeie foarte atrăgătoare. Ea a cunoscut și a înțeles perfect poezia, a fost foarte erudită, întotdeauna în cunoștință de evenimente culturale, nu numai a noastră. Era un interlocutor genial și atent, ingenios și ascuțit și totuși surprinzător de fermecător. Și încă una dintre calitățile ei care au atras oamenii spre ea: știa să fie atentă la oameni și, ori de câte ori a fost posibil, i-a ajutat mereu. Irnna Gens, critică de artă, soția vitregului Lily Brick

Când a avut o vârstă,  ea a spus filozofic: „Toată lumea moare, iar noi vom muri într-o zi!” Și, evident, s-a considerat îndreptățită să-și dicteze propriile legi, chiar moartea. În vârstă de 86 de ani, cum se întâmplă,  a avut un acccident, chiar lângă pat,  Lily și-a rupt gâtul coapsei. Cum la această vârstă, fracturile nu se vindecă, şi, pe  tot ce poți conta este repausul la pat, ce a făcut accidentata, pe 4 august 1978, la o dacha din Peredelkino, Lilia Yurievna a luat o doză letală de somnifere, i-a explicat soțului său într-o notă  prin care și a cerut iertare de la el și de la prietenii săi: „După moartea mea, nu  lăsa să  mă îngroape, ci să se împrăștie cenuşa  prafului meu  în vânt. Stii de ce? Cu siguranță vor fi destui cei care vor să mă jignească și, după moarte, să profite până şi de  mormântul meu”.
… Voință care i-a   fost împlinită.  Lilya Brik a fost cremată și împrăștiată cenușa în împrejurimile pitorești din Zvenigorod.  Unul  dintre cele mai frumoase  locuri din suburbii. În poiană a fost ridicată o piatră mare, pe care sunt  bătute  pe ea literele „L.Yu. B.”.

                 Ion N Oprea, Iaşi, 2 august 2020.