Din vremuri cântată, vorbită
În graiul latin-românesc,
O limbă de dor construită
Pe-un plai cu pământ pitoresc.
Un grai ce aduce lumină
În viața poporului dac,
Cu inima blândă, creștină
O doină alină cu drag.
O limbă în scumpe veșminte
Doinește pământul român,
Cu apa din sfânta sorginte
Seduce un neam prin destin.
Înalță în slăvi limba mamei,
Elogiu purtat din strămoși,
Cântare purtată în palmă
De oameni frumoși, curajoși.
O limbă dorită, vorbită,
Simbol unitar la români,
O limbă eternă, slăvită
De neamul dacic-latin.
(Versuri din volumul „Pe muchie de lumină”, autor Galina Martea, Editura Tipo Moldova, România, Colecția „Opera Omnia”, 2020, pagini 319).
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania