Limbajul trupului, în gesturi ciudate

Pe umana piele, rar, semne ciudate sunt scrise,
În linii fine, cu ace, povești știute și nescrise,
Și sacrul corp devine un fel de pergament
Cu o cronică a vieții, un dulce-amar, prezent.

În valuri de cerneală și-n culori, dureri-ncusute,
Frizații își deconspiră sufletul cu doruri neștiute,
Mesaje ascunse, o stupiditate, pe pielea decorată
Pe frunte și mai jos, râvniri, o poveste-naripată.

Mesaj ascuns, dorinți-năbușite-n pielea texturată,
Trufia, beteșugul vrerii, o șubredă nativă ilustrată,
Brăzdări pelviene, impudice afișe, semn frivol,
Cândva stigmate, devin acum artă și simbol.

În pielea corpului, ce-i o graniță divină,
Să crestăm uși în a celestului lumină,
Limbajul trupului e-n gesturi, sfânta poezie
Din priviri, trăiri profunde și sacră reverie.