Pe umana piele, rar, semne ciudate sunt scrise,
În linii fine, cu ace, povești știute și nescrise,
Și sacrul corp devine un fel de pergament
Cu o cronică a vieții, un dulce-amar, prezent.

În valuri de cerneală și-n culori, dureri-ncusute,
Frizații își deconspiră sufletul cu doruri neștiute,
Mesaje ascunse, o stupiditate, pe pielea decorată
Pe frunte și mai jos, râvniri, o poveste-naripată.

Mesaj ascuns, dorinți-năbușite-n pielea texturată,
Trufia, beteșugul vrerii, o șubredă nativă ilustrată,
Brăzdări pelviene, impudice afișe, semn frivol,
Cândva stigmate, devin acum artă și simbol.

În pielea corpului, ce-i o graniță divină,
Să crestăm uși în a celestului lumină,
Limbajul trupului e-n gesturi, sfânta poezie
Din priviri, trăiri profunde și sacră reverie.