Boris MARIAN

Liniște

Liniște ca o lișiță, ne prefacem oameni,
Dar nu poți fi necâine, nerâs, nelinx,
Trenurile adună numai oameni,
Îi duce în câmpie, îi îneacă în  bălțile pline cu anofeli,
Cimitirele vor fi muzee de oase,
Vântul fuge după poze vechi,
Măduva inunda creierul,
Prevăd o lume a meduzelor,
Ce facem cu lacrimile îngerilor?
Ce facem cu ceasurile de aur din colecția IUBIREA?
Vorba melcului ieșit după ploaie – mai era puțin și ajungeam împărat.
Orice cutie este provizorie, nu vă ascundeți cadavrele.
Nu-mi chinui rușinea ce-am fost.
Liniște, rușine, liniște.