Teodor EPURE
LINIŞTEA CÂNTĂ ÎN FÂNEŢE
Norii par nişte petale-ofilite,
Vântul vânăt trece printre porţi ferecate,
Prin mormanele de iarbă cosită
Zăboveşte o rază de soare uitată.
Liniştea cântă în fâneţe cu greierii,
Strugurii argintii în podgorii strălucesc,
Zările în luminile frânte clocotesc,
Zăpezile calde în depărtări se topesc.
Undeva departe o mierlă se roteşte,
Peste întreaga câmpie priveşte,
Printre razele soarelui brusc se opreşte.
Şi cu aripile frânte-n aer pluteşte.
În blândeţea duioasă de salcâm înflorit
Lumuna vie a vieţii am descoperit,
Gustul pâinii rumenite l-am găsit
În talpa vetrelor noastre de granit.
Trăiesc emoţii gândind la viitor
Şi-ascult susurul dulce al apei de izvor,
Floarea vieţii peste tot se întinde
Şi-un strop de speranţă-n mine pătrunde.
Similare