Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 9 (129),  Septembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

LOCURI CE AMINTESC DE EMINESCU LA BOTOŞANI

Primit pentru publicare: 13 Ian. 2018
Autor: Nicolae IOSUB, redactor Revista Luceafărul
Publicat: 04 Febr. 2019
Republicat: 25 Sept. 2019
© Niciole Iosub, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Noi botoşănenii am fost favorizaţi de istorie prin faptul că pe meleagurile noastre s-au născut unele din cele mai mari personalităţi ale culturii, artei şi ştiinţei din ţara noastră. Dacă, amintim numai pe Eminescu, Enescu, Iorga sau Luchian şi vedem că aceste ţinuturi au fost binecuvântate de Dumnezeu cu personalităţi cu care ne putem mândri oricând.
Mihai Eminescu, făuritorul limbii literare moderne, ,,omul deplin al culturii române”, este cel cu care Botoşaniul  şi-a făcut o frumoasă şi invidiată carte de vizită.
Municipiul Botoşani este locul unde poetul Mihai Eminescu s-a născut şi a trăit, o bună parte din viaţa sa, şi multe locuri amintesc de trecerea poetului, făcând-o pe poeta botoşăneană Lucia Olaru -Nenati să afirme că: ,,La Botoşani toate se numesc Eminescu”.
Am analizat modul cum poetul nostru de geniu, Mihai Eminescu, este prezentat în municipiul Botoşani, ca cel care s-a născut, a trăit şi a lucrat, o bună perioadă de timp, şi nu putem să ne declarăm mulţumiţi, plăcile evocatoare, care s-au amplasat în oraş sunt departe de a fi la nivelul la care s-a ridicat Luceafărul poeziei româneşti. O parte din aceste plăcuţe omagiale sunt vechi, degradate şi de o calitate artistică necorespunzătoare. Se impune măsuri urgente de a schimba aceste plăci comemorative, care amintesc de locurile din acest oraş unde Eminescu s-a născut, a locuit, a învăţat, a muncit, a stat pe patul de suferinţă şi pe care nu trebuie să le lăsăm în uitare. Generaţia tânără şi vizitatorii oraşului, care vin să afle locurile pe unde şi-a purtat paşii Mihai Eminescu, trebuie să aibă ce vedea şi să poată pune, eventual, o floare în memoria poetului.

 Voi prezenta, în continuare, locurile din Botoşani ce amintesc de  Mihai Eminescu, însoţite de imagini care s-au păstrat pe cărţile poştale ilustrate apărute la începutul secolului al XX-lea şi câteva propuneri.

 1.Casa familiei Eminovici şi Biserica Uspenia

   Familia Eminovici a locuit la Botoşani, cu intermitenţe, în perioada 1842-1855, în casele cumpărate de Raluca Eminovici, în Calea Naţională nr. 179, lângă biserica Uspenia.
   La 2 iunie 1842, Raluca Eminovici cumpără pe numele ei, de la Soltana Cheşcu, casele scoase la mezat, cu suma de 450 de galbeni. Această sumă, reprezentând o parte din banii de zestre ce i se cuveneau Ralucăi, este achitată de stolnicul Vasile Iuraşcu, care se ocupă şi de definitivarea actelor.
Construite pe loc domnesc, casele erau situate pe Calea Naţională nr. 179, lângă biserica Uspenia, în plin centrul comercial al oraşului Botoşani. Din acest motiv, la fel ca şi cele mai multe dintre casele din zonă şi cea cumpărată de Raluca avea în partea dinspre stradă o dugheană, iar în spate, locuinţa proprietarului. Vasile Iuraşcu intuieşte valoarea caselor, datorat amplasamentului lor bun şi posibilităţii creşterii preţului lor, în viitor.
Iarna anului 1850, o iarnă geroasă, găseşte familia Eminovici la Botoşani, Raluca fiind însărcinată cu al 7-lea copil, Mihai. Aici, pe 15 ianuarie 1850, se naşte Mihai Eminescu, fiind botezat pe 21 ianuarie la biserica Uspenia, având de naş pe stolnicul Vasile Iuraşcu, tatăl Ralucăi. Este înregistrat în „Mitrica pentru naşteri şi botez pe anul 1850” la numărul 3, de către preotul Ioan Iconomu.

  Pe 3 iunie 1887, focul cel mare care a cuprins o mare parte din centrul Botoşanilor, mistuind 310 case şi 200 de prăvălii, a cuprins şi casa în care s-a născut poetul  Mihai Eminescu, biserica Uspenia scăpând doar cu distrugerea acoperişului şi clopotniţei, aşa cum se vede şi în fotografia făcută de Jean Bielig. Nici casa familiei Eminovici nu a fost distrusă în întregime, ci numai acoperişul, fiind ulterior reparată.
Astăzi, pe peretele casei, unde înainte fusese casele familiei Eminovici, este amplasat un bust din bronz, realizat de Nora Dorian, dezvelit la data de 15 ianuarie 2000 şi o placă de marmură pe care scrie: ,,Pe locul acestei clădiri a fost casa lui Gheorghe Eminovici în care s-a născut şi copilărit până la vârsta de 4 ani Mihai Eminescu”.
Aici s-a strecurat o greşeală. Familia Eminovici pleacă din casa de la Botoşani în primăvara anului 1855, deci Mihai Eminescu a locuit aici o perioadă de 5 ani şi nu patru, iar casa a fost cumpărată pe numele Ralucăi Eminovici de către tatăl ei, Vasile Iuraşcu, din banii de zestre şi nu pe numele lui Gh. Eminovici.
Este necesar să se monteze o placă de marmură albă, cu inscripţia corectă: ,,Pe locul acestei clădiri a fost casa cumpărată de Raluca Eminovici în care s-a născut şi a copilărit,  până la vârsta de 5 ani, Mihai Eminescu”, pe care să fie fixat şi un medalion al poetului.

Biserica Uspenia, unde a fost botezat poetul pe 21 ianuarie 1850, a devenit catedrala oraşului, unde, pe 15 ianuarie şi 15 iunie este pomenit poetul. În curtea bisericii s-a instalat, în anul 1989,  statuia lui Mihai Eminescu, realizată în 1967 de sculptorul Oscar Han, amplasată iniţial la Sediul Uniunii Scriitorilor din Bucureşti.  Pe o placă memorială este inscripţia: ,,În această biserică a fost botezat poetul Mihai Eminescu, în ziua de 21 ianuarie 1850”.  Din păcate această plăcuţă este prea mică şi amplasată într-un loc puţin vizibil. Este nevoie de o placă de marmură, cu inscripţionare adecvată, care să cuprindă şi numele preotului şi să fie amplasată la intrarea în biserică, pentru a pute fi văzută de toţi cei care intră în lăcaşul de cult.

2. Mihai Eminescu ,,practicant” la Tribunalul din Botoşani

În anul 1864, Mihai Eminescu nereuşind să continue gimnaziul la Botoşani, este nevoit să se angajeze, pe 5 octombrie 1864, ca „practicant” în cancelaria tribunalului din Botoşani, cu un salariu de 250 lei pe lună, în urma unei cereri perfect caligrafiate. Este ajutat să se angajeze de către preşedintele tribunalului, Emanoil Vasilievici, care-l cunoştea bine pe Gh. Eminovici şi la insistenţele căruia Mihai este angajat.
Aici, Mihai Eminescu este avansat destul de repede ca „scriitor al cancelariei”, datorită scrisului său caligrafic şi a vastelor sale cunoştinţe, fiind coleg cu liricul Grigore Lazu, coleg de birou, cu care discuta  despre literatură şi se întreceau în compunerea de versuri.
Pe 7 noiembrie 1864, Eminescu trece de la tribunal, ca  secretar la Comitetul Permanent al Consiliului Judeţean Botoşani, redactând şi transcriind corespondenţa sau scriind procesele-verbale de la şedinţele consiliului. Totuşi la data de 5 martie 1865, Mihai Eminescu demisionează din funcţia de secretar al consiliului judeţean şi pleacă la Cernăuţi motivând: „Avend dorinţa de a urma studiile colegiale la gymnasiul plenariu din Bucovina, mă văd constrâns de a abdica îndatorirelor cerute de la personalul postului de scriitoriu”.
Locul unde Mihai Eminescu a fost copist la tribunal este fostul şi actualul sediu al Primăriei Botoşani. Casa în care se află sediul primăriei a fost construită de Enache Codrescu în jurul anului 1800 în mahalaua Vrăbierilor: „… casă de piatră cu două rânduri şi 12 despărţituri sus şi gios cu pivniţă de piatră, deosebit alte odăi de piatră cu patru despărţituri lângă poartă i un hambar i o şură şi un grajdiu, toate acoperite cu şindrilă şi îngrădit împrejur cu zaplaz şi cu despărţitură prin ogradă cu parmalâc şi cu stâlpi de piatră” (documentul comisiei de măsurare).
Casa este cumpărată la 5 decembrie 1842 de hatmanul Anastasie Başotă pentru suma de 40.000 de lei. În anul 1850, domnitorul Grigore Ghica vizitând Botoşanii, şi văzând că:„…în acest oraş se află lipsă de o casă pentru încăperea instituţiilor administrative şi alte autorităţi”, cumpără casa cu suma de 2.000 de galbeni şi o dăruieşte oraşului Botoşani (Hrisovul de danie din 3 decembrie 1851).
În luna octombrie 1864, când Mihai Eminescu se angajează în funcţia de copist la tribunal, în această clădire îşi aveau sediul mai multe instituţii ale oraşului Botoşani: Prefectura, Tribunalul Judeţean, municipalitatea, Poliţia şi Comanda de pompieri (Arh. Stat Botoşani – Ds. 252/1864).
Forma clădirii este desenată de inginerul Ştefan Emilian (prieten apropiat al poetului din perioada ieşeană) de la Universitatea din Iaşi, care a ridicat planul topografic al oraşului Botoşani şi al clădirilor mai importante din oraş.
La sfârşitul sec. XIX-lea, clădirea a fost restaurată, s-au înălţat pereţii, s-au modificat uşile şi ferestrele, s-a schimbat acoperişul, dându-i-se o formă mai modernă, care s-a păstrat neschimbată până în zilele noastre.
Astăzi pe faţada clădirii Primăriei Botoşani se află o placă de marmură care aminteşte de trecerea poetului, placă pe care scrie: „Casa dăruită de Grigore Ghica Vodă autorităţilor ţinutale şi orăşeneşti în care a lucrat ca practicant MIHAI EMINESCU – octombrie 1864 – martie 1865”.  Din păcate şi această plăcuţă este destul de sumară. Ar fi necesară o plăcuţă de marmură albă cu inscripţie aurită şi în partea de sus un medalion din bronz cu prima fotografie a lui Eminescu (1869), medalion care se poate dona de un colecţionar numismat. În Botoşani colecţionarii au mai multe astfel de medalioane de bronz, cu cele 4 fotografii ale poetului.
Vis-a vis de clădirea primăriei se află teatrul ,,Mihai Eminescu” în faţa căruia se află bustul în bronz al poetului, sculptură de Ovidiu Maitec, din anul 1968. Bustul este amplasat pe un soclu de 1,10 m înălţime pe care este inscripţionat: ,,Mihai Eminescu-1850-1889- Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată- Odă în metru antic”.
În fiecare an, pe 15 ianuarie şi 15 iunie se depun coroane de flori la bustul poetului iar teatrul găzduieşte manifestările culturale dedicate poetului.

3.Casa ,,Petrache Cristea”

Sediul Consiliului Judeţean, unde a lucrat Mihai Eminescu în calitate de „secretariu”, pe 7 noiembrie 1864, se afla în casa lui Petrache Cristea, casă care avea trei nivele şi care era cea mai importantă clădire din oraş. Acelaşi Ştefan Emilian a desenat şi această clădire care la primul etaj avea amenajată şi o sală de spectacole, numită „Teatrul Petrache Cristea”, înzestrată cu scenă, două rânduri de loji, parter, galerii şi alte anexe. În această sală au avut loc spectacole de teatru începând din anul 1860.
Tot  în această sală, marţi 15 decembrie 1887, trupa de teatru Fany Tardini- Vlădicescu dă o reprezentaţie în folosul poetului bolnav, care participă la spectacol, în care actriţa Fany Tardini a recitat poezii de Eminescu iar A. Vlădicescu a cântat pe versurile poetului. Spectacolul a fost prezentat de către artistul I.D. Ionescu, în urma căruia s-a încasat suma de 646 de lei pentru ajutorarea lui Eminescu.
Această clădire, construită la 1860, a suferit multe modificări şi reparaţii şi a găzduit mai multe instituţii de cultură: prima tipografie din Botoşani, una din primele librării, sediul Societăţii „Armonia” şi atelierul primului artist fotograf Jean Belig, cel care l-a imortalizat pe poet, în ultima sa fotografie, precum şi casa copilăriei sale de la Ipoteşti. În ultima perioadă clădirea a adăpostit cinematograful „Melodia” până la demolarea ei, în anul 1983.
    Astăzi, clădirea care a adăpostit teatrul ,,Petrache Cristea” şi sediul Consiliului Judeţean, unde a lucrat şi Mihai Eminescu nu mai există. Se cuvine, măcar montarea unei plăci cu o inscripţie care să amintească de legătura locului cu poetul. Placa să fie montată pe clădirea nouă ce adăposteşte Centrul Medical ,,LUX-RO”.

Un alt local unde s-au dat spectacole de teatru a fost şi casa ,,Sommer” situată pe calea Naţională, vis-a- vis de Biblioteca Judeţeană ,,Mihai Eminescu”. Aici, în anul 1869, a dat reprezentaţii trupa de teatru condusă de M. Pascaly, în care Mihai Eminescu era sufleor. După aceste reprezentaţii M. Eminescu rămâne acasă, urmând să plece la studii la Viena. Această clădire a fost reconstruită aşa cum arăta iniţial şi a găzduit cinematograful ,,Clasic”. Pe o plăcuţă de alamă este inscripţionat textul: ,,Octombrie 1998/ 160 de ani de teatru în limba română la Botoşani/ În această clădire şi-a încheiat, în anul 1869, cariera teatrală/ Mihai Eminescu,/ sufleur în trupa lui Mihail Pascaly”.
Şi această plăcuţă este nesemnificativă, de dimensiuni reduse şi ruginită. Este necesar să se monteze o placă de marmură albă, cu inscripţie adecvată şi un medalion din bronz. Cele 4 medalioane din bronz, reprezentând cele 4 fotografii ale lui Mihai Eminescu trebuie să se găsească pe câte una din plăcile memoriale dedicate poetului la Botoşani.

4.Eminescu chiriaş la Maria Mavrodin

    Maria Mavrodin, sora Ralucăi, îl ajută pe Gheorghe Eminovici, cumnatul său, şi-i arendează moşia Ipoteşti pe o durată de şase ani pentru a nu fi scoasă la mezat, Gh. Eminovici având datorii la Eufrosina Petrino (ratele scadente pentru Ipoteşti) şi la Cristina Macri (împrumut de 150 de galbeni).
    În iarna anului 1851-1852, familia lui Gheorghe Eminovici, care arendase moşia Cleopatrei Caţichi de la Durneşti, va locui în casele Mariei Mavrodin din Botoşani. Gh. Eminovici devenind arendaş la Durneşti, închiriază Smarandei Varlam, pentru doi ani, locuinţa sa din Calea Naţională nr.179. Pentru perioada iernii, familia lui Eminovici locuia la oraş, dar Smaranda Varlaam refuză să-i elibereze locuinţa, fiind ajutată şi de autorităţi, aşa că sunt nevoiţi să apeleze la Maria Mavrodin să-i închirieze o parte din locuinţă. Deoarece Smaranda Varlaam, refuză să-i elibereze casa, Gh. Eminovici este silit să locuiască la Maria Mavrodin şi în iarna următoare 1852-1853, în urma contractului încheiat pe 1 octombrie 1852.
   Casele Mariei Mavrodin erau pe strada Octav Onicescu, fosta stradă Rosset, nr.1003, care în anul 1929, după spusele lui Mihai V. Mavrodin (băiatul lui Vasile Mavrodin), nepotul lui Eminescu, deveniseră ,,ale revizorului Dimitriu (refăcute, cele vechi fiind dărâmate), case în care a trăit toată familia mea, case care aveau o grădină mare, în care cei 7 fraţi Eminovici s-au jucat cu cei patru veri primari Mavrodin, după ce moş Eminovici şi-a mutat familia în oraş, după vânzarea Ipoteştilor”. Aici este o greşeală, deoarece Eminovici nu-şi vânduse moşia Ipoteşti, ci venise să locuiască la Botoşani, deoarece la Ipoteşti el construia o casă nouă. După atâţia ani, Mihai V. Mavrodin, băiatul lui Vasile Mavrodin nu putea să-şi amintească cu exactitate întâmplările din anii 1851-52 (L-am văzut şi eu– M. V. Mavrodin- Ştirea din 28 iunie 1929).
    În perioada 1863-66, Aglaia Eminovici (foarte apropiată de verişoara sa Profira Mavrodin) şi apoi Mihai Eminovici vor sta în gazdă la mătuşa lor, când urmau cursurile şcolare la Botoşani, Aglaia la Pensionul de fete A. Zelinsky iar Mihai la Gimnaziul din Botoşani (ianuarie-martie 1864). În toamna anului 1864, Mihai fiind practicant la Tribunalul Botoşani, va sta tot în gazdă tot la mătuşa lui, în perioada 5 octombrie 1864- 5 martie 1865.
    Astăzi se cuvine să se instaleze o placă comemorativă pentru poetul Mihai Eminescu, pe locul unde au fost casele Mariei Mavrodin şi unde poetul a locuit în trei rânduri- 1851-52, 1852-53 şi 1864-65, aproape un an şi opt luni, unde venea ca musafir, în vizitele sale la Botoşani. Este un loc pe unde şi-a purtat paşii cel mai mare poet al nostru, într-o anumită perioadă din viaţa sa, şi acest lucru nu trebuie să fie uitat niciodată de noi şi de generaţiile viitoare.
    Oficialităţile din Botoşani, care se ocupă de cultură, au datoria de a cerceta şi depista care din casele de pe strada Octav Onicescu (fostă Rosset) au fost ale familiei Mihalache Mavrodin, sau măcar pe unde a fost locul respectiv şi de a instala, chiar dacă destul de târziu, o placă comemorativă care să amintească de cel mai mare poet al românilor- Mihai Eminescu. Placa poate fi ca în modelul prezentat mai sus.

    5.Un an de suferinţă la Botoşani

 La 10 aprilie 1887, Mihai Eminescu, este externat de la Bolniţa Mănăstirii Neamţ, unde fusese internat la 9 noiembrie 1886 pentru tratament, şi vine la Botoşani pentru a beneficia de îngrijirile surorii sale, Harieta.
Aşa după cum scrie Ion Păun-Pincio în „Eminescu la Botoşani”, imediat după venirea sa la Botoşani, poetul „Era voinic şi vioi. Fără barbă şi fără mustăţi, părea foarte tânăr şi parcă nu-mi venea a crede că acesta este omul, că acesta e poetul care a suferit atâta”.
Aici, la Botoşani, Eminescu locuieşte cu sora sa într-o casă cu două camere, cu chirie, de pe strada Sf. Nicolae (azi strada Puşkin), la nr. 8, lângă biserica Sf. Nicolae, la  Frangolea, rudă cu Samson Bodnărescu. Aici îl aştepta şi sora lui, Aglaia, care venise de la Cernăuţi ca să-l vadă.
La trei iunie 1887, un incendiu transformă în cenuşă sute de case, cartiere şi dughene din centrul Botoşanilor, fiind ameninţată şi casa unde locuia Harieta Eminovici. Intervenţia pompierilor fereşte de foc casa unde locuiau, căci după cum spune Harieta: „…patul cu nenorocitul meu frate rămăsese în casă; ce puteam face cu el, care este într-o slăbiciune de nu se poate ridica singur?”.
Pe 20 noiembrie 1887, poetul se fotografiază pentru ultima dată, la fotograful Jean Bielig, ce avea atelierul la parterul clădirii ,,Petrache Cristea” de pe Calea Naţională nr.224.
Astăzi, casa unde a locuit Mihai Eminescu un an de zile nu mai există dar locul este marcat lângă biserica Sf. Nicolae, la nr.8, cu o placă memorială pe care scrie: ,,În această curte cu tei a fost casa în care a locuit Harieta, sora lui Mihai Eminescu, şi unde în anii 1887-1888 l-a îngrijit pe poet în timpul covalescenţei sale”. Din păcate, această plăcuţă nu este expusă  într-un loc de unde să poată fi citită cu uşurinţă.

6.Parcul ,,Mihai Eminescu” Botoşani

Un alt loc din Botoşani care aminteşte de Mihai Eminescu este parcul Vârnav, astăzi el poartă numele poetului. Parcul funcţiona începând din anul 1870, când intrarea pentru populaţie devine liberă. La 27 octombrie 1873, edilii urbei Botoşani au cumpărat de la Nicu Vârnav casa cu grădină, vie şi livadă pentru folosinţa populaţiei. În 1886 via este desfiinţată pentru mărirea parcului apoi a fost demolată şi casa şi plantaţi noi arbori şi a luat denumirea de grădina Belvedere. Un grădinar a fost angajat permanent pentru îngrijirea parcului. În acest parc al oraşului poetul venea deseori, în perioada  1887-88.
Ion Păun- Pincio, într-o scrisoare, descrie plimbările poetului Mihai Eminescu prin parcul Vârnav: ,,Se furişa în singurătatea aleilor din grădina Vârnav. Se oprea în loc şi asculta cîntecul păsărilor, apoi se pleca de culegea cărăbuşi, îi punea în palmă şi stătea cu mîna întinsă, pînă ce îşi luau  zborul, în vreme ce deasupra lui tremura liniştit florile albe, pe care el atît de mult le iubise şi cădeau molcom pe dânsul, cădeau lacrimile primăverii…”.
În anul 1932,  parcul Vârnav devine parcul Mihai Eminescu, unde este strămutat bustul poetului din faţa Şcolii Marchian pentru a aminti că poetul a găsit loc de refugiu aici, în timpul şederii sale la Botoşani. Acest bust, realizat de sculptorul Ion Georgescu, în anul 1890, este primul bust din ţară al poetului, realizat prin grija studenţilor universitari din Iaşi şi Bucureşti, care au adunat fonduri pe liste de subscripţie. Pe soclul din marmură este inscripţia: ,,Poetului Mihai Eminescu 1850-1889. Studenţii universitari  români din Bucureşti- Iaşi. Omagiu şi admiraţiune”. S-au inscripţionat şi versurile:
 Vremea trece, vremea vine,           Nu spera şi nu ai teamă,
 Toate-s vechi şi nouă toate           Ce e val ca valul trece
 Ce e rău şi ce e bine                        De te-ndeamnă, de te cheamă,
 Tu te-ntreabă şi socoate;             Tu rămâi la toate rece.

7.Alte locuri ce amintesc de Mihai Eminescu

 În municipiul Botoşani mai există şi alte locuri ce amintesc de Mihai Eminescu, de viaţa şi activitatea sa, dar şi de cinstirea poetului după stingerea sa din viaţă.
 ♦ Unul din aceste locuri este Spitalul Sf. Spiridon, unde poetul a fost internat pe 29 mai 1887, pentru o perioadă de două săptămâni, de către prietenii săi Miron Pompiliu şi  A.C. Cuza, într-o cameră ,,cu totul separată şi cu un om de serviciu exclusiv al lui care nu se mişca de lângă el, dându-i o îngrijire din cele mai delicate mai omenoase”. Spitalul unde a fost internat poetul a fost închis în timpul crizei economice din 1929-33. Acest spital care avea 30 de camere era pe Str. Bulevard aproape de parcul Belvedere (Vârnav),  unde acum este construit complexul comercial Modern. Şi aici se poate monta o plăcuţă comemorativă.
 ♦ Hotelul Moldova din Botoşani, aflat pe Calea Naţională, vis-à-vis de teatrul ,,Petrache Cristea” a fost locul unde şi poetul Mihai Eminescu şi-a purtat paşii. Acest lucru se întâmplă în vara anului 1872, când Eminescu participă la o agapă în restaurantul acestui hotel împreună cu Toma Micheriu, Nataliţa sora lui şi Andronic Ţăranu. Toma Micheriu (1858-1892) a fost un rom de origine transilvăneană, născut în 1858 şi care a urmat studiile muzicale la Munchen şi apoi la Viena, bursier al guvernului român. A studiat violoncelul şi compoziţia, devenind un virtuos al acestui instrument.
Mihai Eminescu îl cunoaşte pe Toma Micheriu la Viena, unde era şi el student la universitate. În vacanţa de vară a anului 1872, Eminescu se întâlneşte la Botoşani cu Micheru şi organizează o seară împreună cu Nataliţa, sora acestuia, la hotelul Moldova.
Hotelul Moldova, primul hotel din Botoşani, a fost inaugurat în anul 1850 şi număra opt camere, restaurant, grajduri pentru cai. Aici a intrat poetul în vara anului 1872 dar şi în anii 1887-88, când a stat în Botoşani în locuinţa Harietei. Locuinţa poetului nu era departe de acest hotel şi Eminescu împreună cu Scipione Bădescu mergeau împreună la câte un chef aşa cum susţine Harieta în scrisorile ei către Cornelia Emilian din Iaşi. În locul unde odinioară exista acest hotel poate fi amplasată o placă comemorativă care să amintească de trecerea poetului prin acest loc.
♦ Poşta din Botoşani a fost un loc unde Mihai Eminescu poposea deseori pentru expedierea scrisorilor mai ales în perioada 1887-88. Tot de aici poetul îşi cumpăra scrisorile şi mărcile poştale. Localul acestei poşte era în casele lui Emanoil Vasilievici de pe strada Sf. Voievozi, în continuarea Str. Sf. Nicolae, deci foarte aproape de locuinţa poetului. În toamna anului 1887 acest local a fost cedat pentru liceul de fete ,,Carmen Sylva”. Poşta s-a mutat în alt local  în anul 1909. Andronic Ţăranu, care-l cunoştea bine pe Mihai Eminescu, a lucrat ca telegrafist la poştă şi-l va întâlni pe Eminescu, în perioada 1887-88, venind să-şi pună scrisorile la poştă. El chiar locuia pe aceeaşi stradă cu poetul. Andronic Ţăranu va scrie, mai târziu, despre perioada în care a stat poetul la Botoşani.
♦ Casa de Economii Botoşani  era locul unde Mihai Eminescu intra de multe ori în perioada de suferinţă aşa după cum spune şi Ion Păun- Pincio: ,,Într-o zi ploioasă de toamnă, poetul…se învârtea jur- împrejurul case de economie. Era foarte neliniştit. Trebuia să intre înăuntru pentru a primi, paremi-se, oarecare sumă de bani. A stat mult în ploaie. De câteva ori a dat să intre…De câteva ori s-a întors de la uşă”.
La această casă de economii, Cornelia Emilian din Iaşi îi depunea poetului banii strânşi pe listele de subscripţie. Când poetul avea nevoie de bani venea la casa de economii şi-i scotea. În luna decembrie 1887, în urma reprezentaţiei de teatru, dat în folosul său, poetul primeşte de la A. Vlădicescu şi Scipione Bădescu banii semnând adeverinţa: ,,Am primit, prin d-nii A. Vlădicescu şi Scip. Bădescu, suma de şase sute patruzeci şi şase lei, dintre cari 246 în numerar şi patru sute în chitanţa casei de economie şi împrumut din Botoşani, ca produs a reprezentaţiunei de marţi, 15 Decemvre, dată de trupa dramatică a d-nei Fany- Vlădicescu pentru folosul meu- Botoşani, 17 Dec., 1887- m. Eminescu” (Curierul Român). Din păcate, nu putem şti unde era clădirea care găzduia casa de economii, unde poetul se ducea deseori pentru a ridica micile sume de bani necesare traiului.
♦  Gara C.F.R. din Botoşani este un loc pe unde şi-a purtat paşii şi poetul Mihai Eminescu. Gara a fost construită în anul 1870, odată cu linia ferată Botoşani- Leorda- Vereşti, linie ferată ce a făcut legătura între Botoşani şi Iaşi şi cu linia ferată austriacă prin Burdujeni. Primul drum făcut de Mihai Eminescu, cu trenul de la Botoşani a fost în 30 august 1871, când poetul face o vizită societăţii ,,Junimea” din Iaşi, după manifestările de la Putna. Tot în gara din Botoşani poposeşte poetul la 13 august 1876, când vine la înmormântarea mamei sale, sau în 10 aprilie 1887 când se externează de la sanatoriul de la Mănăstirea Neamţ.
Botoşăneanul Vladimir Şardin, în cartea sa ,,Din trecutul Botoşanilor. Figuri dispărute” din 1929, descrie cum l-a cunoscut pe Eminescu în 1887,  care-l vedea deseori în gara Botoşani.
Astăzi gara Botoşani este la fel ca în timpul când poetul pleca sau sosea cu trenul de la Iaşi, Bucureşti sau Cernăuţi. Se cuvine ca o placă memorială să amintească de aceste popasuri ale poetului în gara Botoşani.

Nicolae Iosub -Botoşani

Bibliografie:
1.Vladimir Şardin- Din trecutul botoşanilor. Figuri dispărute– Tipografia B. Saidman– Botoşani- 1929;
2.Gh. Ungureanu- Eminescu în documente de familie– Ed. Minerva Bucureşti,1977;
3.Ştefan Ciubotaru- Istoria Bisericii Ortodoxe Botoşănene– Ed. AXA Botoşani, 2000;
4.Augustin Z.N.Pop- Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu– Ed. Academiei – 1962;
5.Artur Gorovei- Monografia oraşului Botoşani– Instit. de Arte Grafice ,,M.Saidman”, Fălticeni-1925;
6.Caietele Mihai Eminescu –I-V-1980;
7.D. Ciurea- Moldova sub domnia lui M. Sturza– 1947-Iaşi;
8.Kiriac Dragomir- Ştampilografie poştală-1990;
9.Ştefan Ciubotaru- Caleidoscop botoşănean– Ed. GEEA Botoşani-1995;
10.Nicolae Iorga- Eminescu– Ed. Junimea Iaşi-1981;
11.Cristina şi Victor Crăciun- Eminescu.Înfăşurat în manta-mi– Ed. David Chişinău- 1999;
12.Ionel Bejenaru- Dicţionarul  botoşănenilor– Ed. Moldova Iaşi-1994;
13.D. Vatamaniuc- Eminescu în corespondenţă– Ed. Muzeului Literaturii Române-1993;
14.Victor Crăciun- Mihai Eminescu şi locurile natale-1971;
15.Octav Minar- Eminescu comemorativ– Iaşi 1909;
16.Ştefan Ciubotaru- Monografia oraşului Botoşani-Ed.Axa Botoşani-1997;
17.Zilele Mihai Eminescu- Sesiune de comunicări ştiinţifice, Botoşani-1969;
18.Eugenia Greceanu- Ansamblul urban medieval Botoşani– Muzeul Naţional de Istorie-București- 1981;
19.Barbu Lăzăreanu- Cu privire la Eminescu– Ed. Cultura Românească S.A.R.- Bucureşti;
20.Victor Crăciun- Eminescu. Un veac de nemurire– Ed. Minerva Bucureşti,1990.