Prietena-mi spune, nu am noutăți, este ea ironică?
Poate că așteaptă un mare eveniment?
O răsturnare a axelor Terei?
Nu cunosc noutate mai mare decât însăși viața,
Răsăritul sau apusul soarelui. Altcineva îmi spune –
Gata, relațiile s-au rupt definitiv. Never say never.
Eu nu mă pot rupe definitv de mine însumi.
Unii mi-au închis poarta în nas. Alții m-au executa în trei cuvinte.
Nu, dragii mei executanți,nimic nu este definitv, nici chiar moartea,
Că vine mortul pe fereastră și cântă sau se strâmbă
sau spune, hai să jucăm un șah,ei, ce te faci?
Iar toamna se pornesc vânturile, frunzele cad ca soldații,
Explodează castanele, mor doi generali gemeni,
O domnișoară cu pielea albă îmi oferă buzele,
Orchestra de corbi intonează marșul lui Chopin,
Portocal s-a prefăcut într-o vacă, pruna într-un castel,
Pătule, pogoane, văzduhul e liber, sângele curge în șanțuri.
Lasă tinerii să se distreze, zic eu, bad lady, come here.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania