Lia RUSE

LUCEAFĂR ÎN UNIVERS

Cântă tăcerea-ţi pe foi de hârtie!…
Iubirea, tot sburdă-n poeme cu vers,
Doină, istorie, filozofie….
Astăzi, eşti un luceafăr în univers!
Miroase-a fum de lemne arse-n sobă…
În sclipăt de jar s-au mistuit idei
Când gerul îmbrăca aerul în robă,
Sau vara, pe banca iubirii, sub tei.
Născut în albul nebunelor zăpezi,
Vraful tău de versuri, o lume, a uimit,
Timpul a lăsat, prin scrisul, tău dovezi
De prea-mărire…că ţara ţi-ai iubit!
Cu vorbe suave ai vrut să prezinţi,
Din inimă, trăirea ta corectă,
Deschizând capete cu cheie de sfinţi
Dar,..se ştie,.. prostia se repetă…
Tu ai rămas -etern-  tandru ca un crin!
Preocupat, ai trecut dealuri şi văi…
Ai simţit cum scurmă-n ideal un chin
Că-n moarte te-au trimis ticaloşii răi.