Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
LUCEAFĂRUL, CRAINICUL STELELOR
Când dealurile sumbre se ridicau în aer
Ca niște pumni plini de draperii funebre,
Așteptam cu o nespusă răbdare
Să văd crainicul stelelor când apare.
.
Era o luminiță predestinată,
Prima stea a serii, cea mai minunată,
Ce se naște, când vălul zilei dispare
Iar noaptea tot mai repede apare.
.
E întâia luminiță a serii
Simbolul speranței și al nemuririi,
Steaua cea mai strălucitoare, mai adorată
Pe care nu o voi uita niciodată.
.
Privirea mea spre Luceafăr se îndrepta,
Spre acel punct de argint în haos tremurător,
Care-mi atingea ochii fulgerător
Iar un înger cu un deget fața îmi atingea.
.
Când norii nu pot împânzi amurgul
Depărtatul astru mereu revarsă,
Întreaga lui beteală luminoasă
Peste planeta noastră generoasă.
.
E întâiul paznic credincios al serilor,
Unicul premergător al stelelor,
Care în orice seară cu cerul fără nor,
Se clatină de durere și de dor.
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania