Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    LUCIANA SÂRBU.DEBUT

     

    Luciana Sârbu

     Despre mine:
     
    Mă numesc Luciana-Geanina Sârbu şi m-am născut la data de 18 aprilie 1995 în Botoşani. Sunt elevă în clasa a VIII-a la Şcoala nr. 14 „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Botoşani unde îmi este colegă de clasă şi sora mea Iulia Sârbu. Primii care îmi citesc poeziile pe care le scriu sunt mama mea, Sârbu Geanina, care mă susţine mereu, şi doamna profesoară Păduraru Daniela pe care o consider cea mai dulce profesoară din lume.
     

    De 6 ani urmez cursuri de dans sportiv la clubul „Pro Dance” unde, împreună cu colegii mei Bădărău Gabriel, Horodinschi Mădălina, Hrenciuc Andrei, Murăraşu Petronela şi Ciobanu Sebastian, coordonaţi de domnul profesor Constantin Dicu, am participat la multe concursuri şi am câştigat multe premii.

    Poezia, pentru mine, este un mod de viaţă, o completare prin cuvinte la ritmurile mute pe care ţi le impune dansul sportiv. Poeziile pe care le scriu sunt veritabile momente de trăiri personale. Simt cum mă ajută să-mi desăvârşesc partea artistică atât de necesară unui începător în dansul sportiv.  Poezia mă învaţă să deschid ochii mari şi să zâmbesc asemenea unui înger care sărută raiul, zâmbesc la soare, zâmbesc la nori…. Cine sunt eu? Sunt o copilă cu ochii blânzi, plini de lumină. Mă bucur de orice şi mi-am propus să zâmbesc în fiecare dimineaţă fiindcă un fluture mi-arată calea dreaptă, o pasăre îmi cântă cu dulceaţă, un copac îmi arată ritmul unui dans…
     
       COPILUL MĂRII
       Sub cerul larg, albastru,
      În zarea luminată,
      Un albatros anunţă bucuros
      Că-n apa mării,
      În apa dantelată,
      S-a mai născut o stea,
      Copil al apei, cu părul blond,
      Cu zâmbet luminos.
     
      Priveşte-ţi mamă pruncul
      Venit din altă lume,
      Sobor de îngeri puri
      Ţi l-au adus în dar
      În sunete de harpă
      Din rai adus anume
      Durerea să-ţi alunge. 
     
     IUBIREA ÎN OCHI DE COPIL
      Ce e iubirea
      Văzută în ochi de copil?
      Eu pot să-ţi spun
      Fiindcă o trăiesc:
      E zâmbetul şi mângâierea
      Mamei ce-o iubesc,
      Sunt ochii mari
      Şi limpezi de copil,
      E somnul dulce
      Străjuit de îngeri
      Pe perna raiului
      Cu vise albastre
      Pe care numai tu le duci,
      O urcare înceată pe trepte
      Largi şi neştiute
      De harpe amorţite însoţite.
       Tabloul vieţii
     
      Culori căzute pe o pânză veche,
      Expus tablou în galeria vieţii,
      Bogat izvor al frumuseţii
      Redă în el arta străveche.
     
      Pictor e Dumnezeu ce ştie tot,
      Discipol îi sunt eu pe-acest pământ,
      Cu glas de ciocârlie îi tot cânt
      Amestecând culori aşa cum pot.
     
      Palete de culori sunt pretutindeni
      Par fluture în părul unei fete
      Ce mai păstrează încă
      Dulceaţa primului sărut pe plete.
     
      BUNICA 
      Privesc cu ochii minţii
      Şi vreau să-mi amintesc,
      Ca într-un film alb-negru
      Imagini derulez…
      Văd casa bătrânească
      Şi-n prag e ea…aşteaptă
      Nepoţii ca să-i vină-n
      Vacanţa mult visată.
     
        Cu faţa-mbătrânită,
        Cu ochii mari de timp,
        Din pragul casei sale
        Pe uliţă priveşte…
        Grăbindu-se spre poartă
        Nepoţii şi-i primeşte.
     
      Parfum de cozonac,
      De joacă, de iubire,
      Se-mprăştie în aerul
      Din curtea casei ei.
      Ca un palat îmi pare,
      Din turn îi cad petale
      Bunica-i zâna bună.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5