Luda
Privește luna, îndrăgită,
Și-auzi tăcerea cum vorbește,
În noaptea asta liniștită
Amoru-i slobod și pândește !
Nu te jena, ci te așteaptă
Cumva ca el să te surprindă,
Cu un sărut prinsă în faptă
Având pretenții să-ți pretindă.
Dar cum tu îți vei ști «păcatul»,
Să te disculpi vei ști, firește,
Și-atunci acela – vinovatul –
Îți fi-va cel ce îți vorbește
Ce nu ți-a spus să iei aminte
Să nu te-ncrezi în ce s-aude;
Tu trebuia sa fii cuminte –
Nu dintre-acele fete lude !