Când ai plecat
Pe drumul nemuririi,
Ne-ai lăsat drept moştenire
Dorul de tine
Şi de taina iubirii eterne.
Verbul tău
Umblă călător
Pe tărâmul
Limbii române
Şi bate
La poarta sufletului
Cu toiagul
Frumuseţii tale lăuntrice.
Te-ai dus
Să te odihmeşti puţin
Pe-un fir
De floare albastră
Şi din Luceafărul de seară
Să ne trimiţi
Lumina poeziei.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania