Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
LUMINA PALPABILĂ
Dinspre apus venea o răcoare îmbietoare,
Vântul se oprise pe o frunză tremurătoare,
La fereastra casei mele am privit
O lumină neapusă,fină,greu de deslușit.
.
Parcă eram în altă lume mai luminoasă,
Lume ce se-ndepărtase de mine deodată,
Cerul devenise extrem de dens ca niciodată,
Era o lumină palpabilă,nelumească.
.
Casele aveau o strălucire parcă
Pe care n-o mai văzusem niciodată,
O strălucire mai neobișnuită,
Într-adevăr de obișnuință eliberată.
.
Acea lumină neapusă și lină,
Păru dintr-o lume nouă venită,
Nu se știe dacă era lumină creată,
Dar după aparențe era ,totuși,nelumească.
.
Lumina palpabilă sufletul mi-a inundat,
Cu o bucurie negrăită m-a înzestrat,
Certitudinea veșniciei mi-a asigurat,
De frică și de moarte m-a apărat.
.
De teamă să nu piară lumina palpabilă
Ce tot mă răsfăța și mă încânta,
Am dorit s-o iau cu mine acasă
S-o împart lumii ce tremură-n beznă ascunsă.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania