Părinții

Când ei nu mai sunt, devin nişte cruci
Cu braţele-ntinse spre clipa de- apoi,
Înveșniciți într-un somn de-a pururea sfânt,
Sunt oamenii dragi, plecați dintre noi .

Acolo,  la  poarta fără zăvor,
Durerile mor sub cripta tăcerii,
Acolo  se duc  cei aleși și chemați
Să fie prezenți de ziua – ÎNVIERII

Când ei nu mai sunt, devin doar tăcuţi
Şi se topesc în lumina unei lacrimi de lut,
Se rup dintre noi și nu duc nimic,
Decât o viață, devenită trecut .

           Luminaţia este una dintre cele  mai semnificative sărbători religioase ale toamnei care adună în fiecare an familiile la un loc. Ea a fost preluată de la catolici şi îşi are originea în vechiul cult al morţilor, păstrându-se până astăzi şi transformând cimitirele din Ardeal, Banat şi Maramureş în oaze  de lumină şi de tradiţie, datorită miilor de lumânări aprinse în memoria celor dispăruţi. Acest obicei este practicat de oamenii acestor locuri, indiferent de religie şi este cunoscut în calendarul ortodox de ,,Ziua Morţilor’’

         Acolo, la cimitir, de 1 noiembrie merg oamenii cu mic cu mare, pentru a pune o floare şi o lumânare pe mormântul celor dragi şi pentru a spune o rugăciune, în speranţa că cei petrecuţi din această lume vor fi aşezaţi într-un,, loc luminat şi cu verdeaţă’’.  Acolo, dorul pentru cei duşi  se topeşte în făclia pusă la căpătâiul lor.
          Pentru câteva ceasuri, întunericul este înlocuit de lumină şi  in prezenţa mulţimii, cimitirele ,,devin pline de viaţă’’.  Totul este curat şi îngrijit, după un efort susţinut, semn al preţuirii şi recunoştinţei a ceea ce a insemnat fiecare în această lume. De fapt, valoarea unui om constă nu numai în importanţa pe care o dă vieţii, ci şi a respectului pe care îl primeşte după trecerea lui în nefiinţă.

          Tradiţia spune că, dacă un mormânt rămâne neîngrijit, fără flori şi fără o lumânare la căpătâi, atunci cei îngropaţi nu îşi vor găsi odihna veşnică. Tot de această credinţă ţine şi ideea că, în noaptea de 1 noiembrie, Porţile Tărâmului de Dincolo se deschid, iar cei decedaţi vin să stea de vorbă cu cei vii Este singura zi din an , când bucuria reîntâlnirii cu sufletele rudelor trecute la cele veşnice depăşeşte tristeţea  comemorării. Despre morţi se vorbeşte acum numai de bine Pentru ei , preoţii fac parastase, se citesc listele de pomenire, se sfinţesc noile cruci, iar copiii primesc  dulciuri de la cei din jur.  Acasă, familiile se reunesc pentru a servi masa pregătită în cinstea acestei sărbători.
          Cimitirele devin şi subiecte de imortalizare a panoramei feerice pe retina fosensibilă a aparatului, dar şi pe cea a sufletului . Luminaţia este o sărbătoare a spiritualităţii creştine în care sentimentul respectului şi al preţuirii celor plecaţi la Ceruri se împleteşte armonios cu tradiţiile de veacuri ale neamului nostru.

                                                                                                                Mircea Daroşi