Angi CRISTEA

Ziua când am developat clișeul

a  venit ziua când m-am urcat pe un crucișător
gheața se adâncea deși părea că înaintez
iar sarea din aer mă învăluia ca un șarpe albinos
fremătam din toate fibrele  de parcă aș fi fost  în derivă când de fapt eram singurul pasager pe această punte
care îmi dădea siguranța că sunt locuită
de viață nu de repetiția ei
așadar nu sunt un clișeu nu mă pot devoala mâine
stau drept și privesc  zarea unde delfini
sar  înainte și înapoi

trebuie să sparg ghețarii înainte
ca rechinul-om să mă prindă/
pradă a singurătății
într-o pânză plutitoare/