Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Lunecând printre nori la aniversare

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Lunecând printre nori la aniversare

Primit pentru publicare: 05 Dec. 2020
Autor: Gruia COJOCARU, redactor la Revista Luceafărul
Publicat: 05 Dec.  2020

© Gruia Cojocaru,  © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Lunecând printre nori la aniversare

 

Într-un fel sau altul, fiecare individ are așteptări vălurite de la Viață: o sandală mai înțepată, un pantof mai lustruit, o crizantemă penetrantă… Când eșecul își sporește suma, cobori în interior, cauți soluții. Mesteci străfundurile, spargi zăgăzurile, explorezi, plaja se subțiază pe măsură ce frenezia revelării realității te devorează. Speranța, palidă, frivolă, naivă, irupe în tine în cadență de condamnat la zugrăvire de pereți fără perspectivă. Nu-i bai, în fiece an, liber fiind, mai ai o zi, a  ta,  șansa-ți surâde, cine dintre apropiați nu-i atent la ceasul clepsidrei care te-a înlănțuit și te-a proiectat candid sub soarele rece?! Ei, firește, nu cadourile te-ncălzesc, când ți s-a mai rostogolit un an din tolba karmei, ți le procuri discret cu decența transpirației, nici pomelnicul de urări nu se-așează mereu onest în matcă…

Vrei, desigur, dintr-un spațiu salvat de ipocrizie, un strop de adevăr al chimiei întru care ești ori, mai curând, poate, ai existat. Dar… se putea altfel, trambulina existenței, păstorită de suplețea weekendului, nu poate nicicând suprima vreun segment  din poezia familiei, întemeiată pe criterii de integritate infailibilă… Omagiile mele, Doamnă! Până la urmă, e magnific, reconfortant, înălțător să-ți securizezi spațiul și timpul sfârșitului de săptămână, astfel încât umbrele văzduhului să nu te-atingă!…

Iar tu, exploratorul eșecului, care știi bine că o zi bună nu ți-e decât o secvență de ceas rotund, pe care vulturește o prăduiești, de ce am senzația că ți-e mohorâtă privirea?! Te înșeli, dragule, când spațiile de refugiu ți s-au împuținat, nu te iluzionezi că o iubire de-o vară înseamnă mai mult decât esența unei ploi suflată calm de Zefir! Vântul de apus nu suflă cu aroganțe de Traistă goală, însă dansează voluptuos deasupra norilor. Ce mai contează, când ești la fundul sacului, dar știi că abisul abia-și dezleagă funia…

Bine că, la ceas de seară, biruitor, curge Serotonină pură dintr-un Houellebecq Michel suveran. Lipsește insula, dar posibilitatea cristalizării opțiunilor nu ține de scriitorul francez…

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.664 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5