Primit pentru publicare: 5 oct.2017
Autor: Lucia PÂRVAN
Publicat: 6 oct. 2017
Editor: Ion ISTRATE

Maeștrii artei românești II

Spuneam în cuvântul meu de deschidere că mă număr printre aceia care gustă farmecul monden al vernisajelor și că, în măsura în care depinde de mine, particip direct la crearea unei atmosfere de sărbătoare. A fost și cazul expoziției vernisată cu o săptămână în urmă la Galeriile de Artă Ștefan Luchian, Întâlnire cu capodopera II sau o călătorie în lumea artelor, de fapt o nouă invitație pentru botoșăneni de a trăi o vreme (din păcate doar trei săptămâni) în proximitatea capodoperelor.

Trezorierul privilegiat al acestora este nimeni altul decât dr. Dan Tesloianu, o personalitate a Iaşilor pe care aş îndrăzni să-l includ deja în categoria colaboratorilor Secţiei de Artă a muzeului botoşănean şi chiar mai mult de atât să-l consider un prieten al iubitorilor de frumos din Botoşani, pentru că este a doua expoziţie cu lucrări din colecţia Dantes pe care  ne-o oferă.

Vorbind despre dr. Dan Tesloianu aş mai adăuga ceva: eu nu ştiu dacă toţi medicii au bani dar pot să afirm că foarte mulţi dintre ei au gust iar domnia sa este cu siguranţă unul dintre aceeia. Pasiunea sa pentru artă este o realitate, eu chiar cred că şi-a dorit să-şi însoţească viaţa cu expresii plastice ale frumosului, învăţând să selecteze atent fiecare lucrare (pentru că, nu-i aşa, fiecare colecţionar atunci când achiziţionează una sau mai multe lucrări, o face în conformitate cu propriile sale exigenţe artistice) îndreptându-se cu preponderenţă asupra acelor autori deveniţi deja clasici.

Ceea ce mi se pare lăudabil în cazul colecţiei Dantes este nuanţarea ideii de posesie în materie de artă, dr. Dan Tesloianu fiind genul de colecţionar care-şi doreşte să împartă cu alţii această bucurie ori din acest punct de vedere noi, botoşănenii, ne numărăm printre preferaţi (două expoziţii în mai puţin de doi ani plus colaborarea la realizarea expoziţiei organizată anul trecut în luna iunie, la comemorarea celor 100 de ani de la moartea pictorului Ștefan Luchian). Face ceea ce Zambaccian, unul dintre marii colecţionari ai românilor afirma cu mulţi ani în urmă: „aceste lucrări sunt creaţia celor mai dotaţi fii ai ţarii, iar bucuria de a le fi putut înţelege nu trebuie să se transforme într-un privilegiu pentru cei puţini”.

Ca şi precedenta şi această expoziţie poate fi considerată o incursiune în istoria artei plastice româneşti de la Ion Andreescu la Ion Ţuculescu, de la Nicolae Grigorescu la Ştefan Luchian şi Gheorghe Petraşcu, la Nicolae Tonitza, Rudolf Schweitzer-Cumpăna şi Alexandru Ciucurencu sau Corneliu Baba.

Nu lipsesc portretele: un Portret de bătrân, extrem de expresiv, semnat de Constantin Artachino, un pictor aproape necunoscut astăzi; doua portrete de copii: Năică şi Portret de fată semnate de Radu Vasile Niculescu, din aceeaşi categorie şi alte două purtând semnătura inconfundabilă a lui Nicolae Tonitza: Fetiţă şi Fetiţă olandeză, pe chipul căreia sesizăm parcă o umbră de tristeţe; un Portret de femeie avându-l ca autor pe Mircea Ciobanu, un pictor asupra căruia merită să zăbovim câteva minute.

S-a născut la Bucureşti în 1950, a studiat arte plastice cu profesorul Corneliu Baba şi este cel mai tânăr dintre pictorii ale căror lucrări configurează expoziţia. S-a impus în cercurile artistice la începutul anilor 70, dar a ales să părăsească România (unde îi era îngrădită libertatea) şi în 1981 cere azil politic în Elveţia. Cu sprijinul unor prieteni reușește să depășească momentele dificile din lagărul pentru refugiați: sărăcie, umilințe, dezrădăcinare și se instalează la Lausanne. La fel de repede vine și succesul; zeci de tablouri vândute, expoziții la New York, Sao Paolo, Paris. Furat de comercianții de artă, trădat de prieteni, cu o viață complicată și plină de deziluzii, moare în 1991 sărac și plin de datorii, spunând că „dacă asta este libertate, atunci e o mare minciună”.

Revenind la lucrările expuse la Galeriile de Artă nu putem să nu remarcăm  naturile statice ce poartă semnătura unor pictori foarte cunoscuți: Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Ghiață, Henri Catargi, Vasile Grigore; peisajele, dominante ca număr, două dintre ele semnate de Ion Andreescu, primul pictor român modern; câteva peisaje citadine prin intermediul cărora călătorim prin Europa: Nicu Enea-Dubrovnik; Max Herman Maxy-Pod pe Sena; Leon Biju, despre care confraţii afirmau că era un bun colorist,- Balcik; Gheorghe Petraşcu şi Corneliu Baba–Veneţia, dar şi autohtone: Calea Victoriei, autor Nicolae Dărăscu sau Peisaj cu căpiţe, semnat Ion Ţuculescu. O menţiune aparte pentru una din numeroasele variante ale celebrului Car cu boi al lui Nicolae Grigorescu, dar şi pentru o lucrare; Peisaj purtând semnătura lui Ştefan Luchian.

Se cuvine să-i mulţumim colecţionarului pentru această nouă întâlnire cu capodopera. Bucuria apropierii de artişti şi de operele lor îşi păstreză mereu prospeţimea şi interesul iar noi iubitorii de frumos vom gasi mereu motive de încântare privind, pentru că arta face posibilă întâlnirea Dumnezeului din noi cu cel din afara noastră.

Pentru că nu a putut să ne fie alături la vernisaj dr. Dan Tesloianu s-a adresat publicului prezent la vernisaj prin intermediul unei scrisori căreia i-a dat citire d-na Rodica Postolache- artist plastic- dar şi custodele colecţiei. Redau integral conţinutul acesteia: „Chiar plecat din ţară fiind, o parte din mine este cu dvs. tocmai prin intermediul acestor lucrări. Colecţiile sunt o formă de viaţă a colecţionarilor. De fapt sufletul lor este suflet de om iar trăirea lor, dincolo de timpul efemer, poartă puterea de a fi a eternităţii. Bucureştean prin naştere, ieşean prin adopţie mă simt din ce în ce mai moldovean datorită dvs. Fără a spune vorbe mari, o parte a minimului strop de nemurire pe care îl pot primi în această viaţă se datorează Botoşaniului şi dăruirii celor care au făcut reală şi posibilă această a doua întâlnire între sufletul meu şi sufletele dvs. Pentru aceasta nu se mulţumeşte şi nu se rostesc cuvinte. Nu are rost să cuprinzi în cuvinte un sentiment pentru că i-ai îngrădi necuprinsul.

Colecţionarul este doar un anonim. Să dăm meritele celor care le merită – maeştrilor picturii româneşti. Fără ei am fi fost sigur mai săraci, fără ei am fi fost mai stingheri, fără ei am fi fost sigur mai sufleteşte goi. Să ne bucurăm împreună că aceşti maeştri există. Şi să încercăm să nu-i lăsăm uitaţi. Înţelegându-i şi salvându-le opere vom opri, poate, defrişarea spirituală a mai multor generaţii.

                                                                        Dantes