Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Magii de la răsărit și intelectualii de azi

Primit pentru publicare: 22 Dec. 2020
Autor: Prof. Vasile GĂUREAN, Bistrița
Publicat: 24 Dec.  2020
© Vasile Găurean, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Magii de la răsărit și intelectualii de azi

  Melchior, Gaspar și Baltazar era numele lor . De neam regal, s-au bucurat de mare respect în neamul lor și se ocupau cu studierea cerului și stăpâneau cunoștințele științifice ale vremii, câte erau pe atunci, undeva la confluențele Persiei cu Câmpia mesopotamică. Dovadă a ocupației lor erau și masivele zigurate, izbitor de similare cu piramidele în trepte ale incașilor și mayașilor.

   Prin verticalitatea sa, omul e singura ființă care se bucură deplin de splendoarea celestelor constelații. Vedeau în conjuncturile stelare destine de muritori și de împărați și iată că, răsplată a activității lor, s-a ivit o stea de tot misterioasă, care ie-a comunicat să se gătească de drum lung, cu hrană și daruri bogate foarte, arătându-le și drumul, „…o stea înțelegătoare” cum comentează Sf. Ioan Gură de Aur.

    Johannes Kepler a calculat că ar fi fost o cometă, dar cometele sunt mute și merg  de la vest spre est, iar asta o ține invers, de la est spre sud-vest.  Și se oprește când drumeții osteniți fac popas….

  Minunea cea mai mare a fost că spre Betleem i-a călăuzit o stea ce le umplea sufletele de bucurie, dar pe drumul de întoarcere, după ce au dus daruri și s-au închinat, li s-a arătat nu stea, ci un înger, care i-a „călăuzit pe o altă cale spre Țara lor”, ocolind pe Irozii lumii. ( Iată ce dobândește omul  după ce află pe HRISTOS.)

    Magii-astrologi din vremea veche își au corespondentul  în astronomii de azi, în savanți, medici, profesori, artiști, cercetători.   Studiind lumea miraculoasă în care trăim, ei descoperă misterele ce ne înconjoară și Universul cu miliardele de ani-lumină. Obiectul științei tocmai acesta este, a descifra tainele ce ne înconjoară și a le folosi pentru  omenire.

    Confruntați cu minunățiile cerului și lumii, nu e de mirare că 95% din Laureații Premiului Nobel se mărturisesc a fi credincioși. Am trăit o vreme când  s-a încercat a opune știința  credinței într-un Creator Atotputernic, deși ele conlucrează în armonie și înseși dovezile științifice atestă  că nimic nu e întâmplător, fiind rodul unei iubiri uriașe a Părintelui ceresc pentru copiii Săi, oamenii.

    Eram elev de liceu când, la o oră de Științele naturii, venise în inspecție Directorul școlii, care ne preda Matematica și Materialismul dialectic, nou introdus. (La ultimul obiect  aveam 10 pe linie și mă prețuia. Hai să ne lăudăm puțin.) Profesorul  se silise în faza de predare a ne  dovedi niște principii ale evoluției darwiniene.

    La finalul orei, Directorul, regretatul Silviu Scripeți (ulterior Inspector general), a avut un cuvânt pentru profesor și pentru noi.

   „-Domnule profesor și măi tineri, am înțeles cu toții ceea ce ni s-a spus aici. As  vrea însă să ni se arate cât de cât, în lumea înconjurătoare sau  dincolo de ceea ce ne înconjoară, oriunde, un semn că iată, de aici, se întrevede o evoluție , o schimbare spre ceva, spre o viitoare formă de existență: la noi, oamenii, la animale ori în lumea vegetală, cum ați auzit.”

     S-a așternut o tăcere fastuoasă și respectuoasă  și nimeni n-a putut să-i răspundă.

   După câteva priviri care atestau că rezultatul e evident, oaspeții au plecat amical și noi, băieți și fete frumoase ca zilele de vară, am plecat în recreație. 

 Oameni culți, inteligenți și curajoși ne-au educat, în vremuri ce erau întunecate îndestul, iar azi, ne sfiim a arăta elevilor pe HRISTOS și misterele lumii în adevărata lor lumină, a credinței formatoare de caractere și ființe luminate.

     Zicea un cunoscut scriitor din urbea noastră într-o îndelungă convorbire telefonică:
    „- Nu mă întorc  să studiez pe Sfinții Părinți ai Bisericii. Prea sunt în trecut…
      – Păi nu-i nimic, hai să vedem ce gândeau marii savanți ai secolului al XX-lea: un Frederik de Klerk, un Th. Roosevelt, Robert Millikan (Nobel pt. Fizică), un constructor de  rachete „Apolo” ca Werner von Braun  sau, iată, un  inventator al laserului ca Charles H Townes (Nobel 1964):
 „Ca persoană religioasă, simt cu tărie prezența și acțiunile unei ființe creative, mult deasupra  mea și totuși persdonală și mult apropiată. Cred că toată știința provine într-un anumit sens din credința într-o ordine a Universului.”(„Making waves”-1995); un titan al fizicii: Arthur Compton(Nobel-1927) : „Învățătura lui IISUS și exemplul vieții sale formează cel mai de încredere ghid pe care l-am găsit. Fiindcă accept conduita lui, mă numesc creștin. Îl văd ca pe muntele Everest printre munții lumii.”

 Alex Carell (Nobel pentru medicină și fiziologie 1912)

   „HRISTOS cunoaște lumea  noastră. El nu ne diasprețuiește ca Dumnezeul lui Aristotel. Putem vorbi cu El și ne dă răspuns. El transcende toate lucrurile.”

    Medicul de azi vede superba alcătuire a omului –coroana creației lui Dumnezeu, artistul de azi cunoaște mult mai bine Frumosul din artă și viață, fizicianul este uimit de frumusețea lumii subatomice. Lumea este o veșnică, o perpetuă uimire a umanității față de tot ce a făurit Dumnezeu. Firesc este deci să ne îndreptăm gândul spre ieslea Betleeemului, acolo unde se naște iar și iar HRISTOS, Cel ce a împărțit oceanul istoriei în două: înainte de El și după  ce s-a întrupat, spre a ne ridica la viitoarea existență cerească eternă și a tuturor perfecțiunilor, la starea unei „cutremurătoare fericiri ”, cum glăsuiește ”Cartea lui Enoh”(singura de dincolo de Marele Diluviu). E scrierea  celui ce a văzut în cer cele dinainte pregătite celor care  îl vor  primi și slăvi  pe Fiul „Cel din vecie ”trimis între noi ” de Tatăl celest „ …Ca să crească, /Să ne mântuiască”  – HRISTOS, Împăratul veacurilor și al istoriei..